Ieri, 31.12.2019, domnul ministru Marcel Vela a ales o manieră spectaculoasă de a-l demite pe şeful IPJ Vâlcea, comisarul Sorin Oară.
A face spectacol în astfel de context nu reprezintă mereu o chestiune pozitivă. Ministerul Afacerilor Interne este un colos. Declaraţiile ministrului au impact serios asupra spectrului bugetarilor din subordinea acestuia, cât şi asupra opiniei publice în general.
Domnul ministru s-a supărat aparent intempestiv şi a luat decizia demiterii inspectorului şef vâlcean la cald pentru că:
- comisarul Sorin Oară nu a fost prezent la videoconferinţa în cauză, adjunctul acestuia raportând în primă fază că şeful lui este liber, apoi că este în concediu de odihnă;
- comisarul Sorin Oară, citez, nu a menegerizat bine cele 23 de acte de ultraj (2018-2019);
- a fost surprins de radar circulând cu 120km/h în localitate, fiind sancţionat de poliţiştii vâlceni.
Maniera în care s-a întâmplat această demitere online, a fost aplaudată la cald de foarte mulţi poliţişti. Sunt convins că şi societatea civilă a fost impresionată, mai ales cetăţenii vâlceni, atât cât i-a interesat.
Este normal. Oricând un şef este destituit din motive care par pur fireşti, într-un stil spectaculos, cu presa de faţă, generează o formă ciudată de satisfacţie colectivă. Doar îi dă ruşine generală, ce naiba?!
Această formă ciudată de satisfacţie survine în principal atitudinilor cu iz bolşevic cu care încă tratează actul managerial destul de mulţi şefi mai mici şi mai mari din MAI. Încă, acest optimist încă.
Exemple de astfel de comportamente am tot avut de-a lungul anului ce tocmai s-a scurs, chiar public.
În plus, senzaţia la cald a fost că, totuşi, principalul resort al demiterii a fost faptul că poliţiştii vâlceni au sancţionat şeful IPJ Vâlcea pentru că a încălcat legea.
Asta arată că Poliţia Română este din ce în ce mai puternică.
Pentru că forţa unei instituţii de forţă este de dată mai ales de forţa cu care poate aplica legea în dreptul oricui o încalcă. În deplină integritate.
Tot asta arată şi că se confirmă, deci, încă o dată şi din ce în ce mai complet, că se intră şi în ţara asta pe un făgaş al firescului.
Cu toate astea, nu trebuie să fii vreun specialist în ceva ca să observi şi să înţelegi că genul ăsta de abordare are şi altfel de urmări. Mai ales la nivelul colectivului din poliţie, a celui numeros, deci de jos. Şi mai ales la rece.
Percepţia maselor de poliţişti este extrem de dinamică şi sensibilă la orice picătură de infatuare nejustificată sau justificată şubred, venită dinspre sus.
Astfel, pentru mulţi poliţişti, mai ales la rece, spectaculoasa demitere online tinde să pară mai degrabă o mişcare de imagine cu pretenţii de şoc/breaking/pfff.
Pentru că ei ştiu că se putea face şi offline. Şi tot o ştire ar fi fost.
De exemplu, deja am observat opinii şi din partea poliţiştilor ălora super integri care nu fac politică public, dar fac. Care chiar sunt avertizori publici cu privire la cât fac alţi colegi politică sau nu, dar ei nu fac, aha.
Cei care au sechele sau au preluat sechele de la idolii lor, sechele cu caracter pur politic.
Ei consideră, pe criterii politice, că decizia respectivă a fost una pur politică. Ca urmare, evident că spun că a fost o mascaradă.
Nici starea de confuzie generată de această mişcare nu pare să fie de bun augur.
Chiar nu cred că e necesar, eficient sau relevant să fie lăsată dita marja de eroare pentru speculaţii în rândul poliţiştilor. Exactitatea pare cea mai sănătoasă, articulată desigur de fermitate.
MAI ales că vorbim despre speculaţii care lărgesc rănile unui minister aflat de ani buni în moarte clinică.
Eu sfidez realitatea şi vreau să cred că Ministerul Afacerilor Interne e doar rănit, nu mort. Dar bandajat fără ca rănile să-i fi fost tratate.
Să fie 2020 MAI bun. La mulţi ani!
Lasă un răspuns