Domnule Lucian Mîndruţă, de fel vă urmăresc de ani buni, iar marţi v-am prins în trafic cam în a doua jumătate a emisiunii de pe Digi FM. Am vrut să vă scriu atunci, în direct, dar eram la volan şi nu pot face două lucruri în acelaşi timp, ştiţi dumneavoastră, atenţia distributivă, astea…
Pentru cei care au ratat emisiunea, să spunem că s-a analizat, împreună cu cetăţenii care au intrat în direct, situaţia iscată de cei 2 indivizi care au căsăpit un bătrân într-un pasaj din Braşov.
Aţi spus că nu sunteţi de acord ca ăia să primească acelaşi tratament, pentru că noi, ca societate, trebuie să ne ridicăm peste nivelul lor. Tot dumneavoastră, domnule Mîndruţă, aţi spus că vă e silă, sau scârbă, nu mai reţin, vizavi de acei funcţionari publici care se angajează la stat doar pentru a avea un job călduţ, pe ideea comunistă „timpul trece, leafa merge”. Simţiţi fina asemănare? Dacă la bătaie, nu răspundem cu bătaie, la scârbă, de ce să răspundem cu scârbă accentuată şi să includem şi oamenii care nu ţi-ar provoca-o?
Sunt funcţionar public, e drept, nu unul dintre cei de la care aţi plecat dumneavoastră în discuţia respectivă, la care se prezintă cei care solicită ajutor social, ci unul cu statut special (thug life – cop), ce interacţionează direct cu cetăţenii care vin la poliţie (şi majoritatea nu vin cu o stare de bine, vă daţi seama).
Vă mărturisesc că sunt obişnuit să aud de la omuleţii mei preferaţi, cetăţenii, cum generalizează fix în sensul în care aţi generalizat şi dumneavoastră, din oficiu, ca atunci când era valabil absolut, cam când mă năşteam eu.
Fapt pentru care, întru linişte şi pace sufletească, nu m-am supărat, dar aş vrea să vă zic 2-3 cuvinte.
Adică, domnule Mîndruţă, fiindu-vă scârbă accentuat cu privire la funcţionari şi având discurs cu impact emoţional in sensul ăsta, practic, ignoraţi oamenii de bună credinţă din sistem. Poate chiar descurajaţi, nu? Pentru că ştiţi că sunt, dumneavoastră ştiţi că deja suntem mulţi postdecembrişti, n-aveţi cum să spuneţi că nu ştiţi. E mult până să fie bine, dar să ne găurim ca zăpada drumurile între noi nu-i foarte constructiv.
În plus, aţi menţionat dumneavoastră că legea ar trebui modificată să poţi reclama când eşti bătut şi fără, citez, atâtea certificate. Eronat, să ştiţi. Nu tre’ să fim judiciarişti să ştim că putem depune plângere când suntem bătuţi şi fără să ni se fi eliberat un certificat medico-legal. Faptul că există factori subiectivi care îngreunează procedura este pur firesc. E normal astăzi să nu-ţi ardă să pierzi jde ore adunat, de exemplu. Ori ce vorbeam mai sus, despre raportul funcţionar-cetăţean.
Articolul 193 din Codul Penal, la alin. 1 enunţă că Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Nu scrie nimic despre vreun număr de zile de îngrijiri medicale.
Aaa, că mai departe scrie că Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă, e partea a doua, recte alin. 2.
Ce ziceţi, nu-i mai pont c-o probă-n plus?
O probă care-i la îndemâna oricui, când e vorba de a-şi face, totuşi, dreptate. Dacă v-aţi scos certificat medico-legal şi acesta indică peste 90 de zile de îngrijiri medicale, de exemplu, se trece la articolul 194, vătămarea corporală, (1) Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecinţe:
a) o infirmitate;
b) leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;
c) un prejudiciu estetic grav şi permanent;
d) avortul;
e) punerea în primejdie a vieţii persoanei,se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Sursa: https://legeaz.net/noul-cod-penal/
Este sănătos să arătăm corect oamenilor posibilităţile legale şi chiar să le expunem articole dintre cele întâlnite des, cu scurte interpretări, pentru ca oamenii să ştie măcar puţinul pe care-l au la dispoziţie, atunci când au nevoie de el.
Că sunt mulţi, domnule Lucian, care chiar nu ştiu deloc cum merge cu contravenţia, civilul, penalul, instituţiile publice, legislaţia basic, pentru că pur şi simplu nu ajung în situaţia de a-i fi de folos, deci nu-i interesează. La noi, ca şi la atâţia alţii, folosul e un fel de Roşia Montană. Deci nu vorbesc despre ignoranţii proşti, ci despre cei indiferenţi, cărora nici nu li se livrează des informaţie corectă, concretă, completă.
Despre ei vorbesc. Că-s pe nişă.
Ăsta-i un fel de sms în emisiunea aia. Numai succes îţi doresc, domnule Lucian, mulţumesc c-aţi citit!
Lasă un răspuns