Răspunsul la întrebarea De ce o urăsc unii pe Kovesi? este deja proiectat în opinia publică. Proiectat de mafie, prin magie, un fel de spălare pe creier mai avansată.
Aşa e la noi. Nu va fi mereu aşa. Că nici nenorocirea din anii 90 nu seamănă cu asta. Efectele sunt similare, însă metodele prind din dinamica evoluţiei.
Mafia la noi e ca un pictor care ține ostatici niște pictori foarte buni. Fără să știe nimeni. Ăia îi pictează operele pe care el le folosește public împotriva pictorilor pe care nu a reușit să-i ia ostatici și care-s buni rău. Sunt noi, pregătiţi, asta-i îmbălsămează cu acel cine ştie.
De asta am zis eu mereu că nu au legătură cu realitatea prevederile art. 45 din Statutul polițistului, în special alineatul 1, literele a și b.
Uită-te și tu unde s-a ajuns cu interpretarea: ca polițist, n-am voie să vorbesc despre mafie, că cică fac politică în public și e groasă.
Nici despre un procuror atacat furibund la scenă deschisă, la propriu, un propriu cu o scenă uriașă.
Nu, nu, nu e voie, că ştim noi de fapt cum e.
Așadar, de ce dracu’ o urăsc oamenii simpli pe Laura Codruţa Kovesi, legitimând disperarea secolului?
Pentru că li se întâmplă lor să se lovească de acele atât de multe abuzuri?
Nu prea cred. Ăia care pretind că s-au lovit de abuzuri n-au timp de-aşa ceva, aruncă 2 leuţi şi se bagă altu’ la cârcă pentru el. Abuzul în sine s-a instituționalizat. Ura la fel.
Ura acerbă cu care oameni simpli ajung să ceară ordonanţe cu efectele cărora n-au nicio legătură directă, a devenit instituţie în care se-nvârt la propriu mulţi bani. Talpa-s postacii.
Instituții create atent și insistent prin instrumente de tot soiul, cireaşa fiind media cu injecţie pe creier.
Astfel, pentru că, odată cu șansa de a fi procuror șef european, pe care LCK și-a câștigat-o pe propriii umeri, disperarea a atins cotele paroxismului. Pentru că puşcărie și pentru că unde e prea multă corectitudine nu e loc de noi, românii, chimia limpede wannabe a sistemului e tulburată. Nu de puține ori pare compromisă.
Treaba e că suntem şi proşti şi ignoranţi și o știm, mai ales dacă suntem deștepți.
Că dacă ar fi doar manipularea și noi am fi ok, am sta toţi la beri, grămadă pe canapele şi pe scări de bloc, ca pe vremea lu’ Hagi.
Ne-am uita la Badea şi la Gâdea să-nvăţăm şi noi tehnicile alea de căcat, pentru draga noastră cultură generală. Sau i-am lăsa să vorbească singuri, comentatorii secolului.
Dar nu, suntem proști. Mergem cu turma şi slăvim propriile pretenţii. Slăvim sărăcia.
Efectiv, ca nişte cerșetori buimaci din cauza darului, dar d-ăia complet neştiutori, născuți pentru asta, complet indiferenţi, perfect ascultători şi avari din cale-afară.
Spunem vrute şi nevrute și noi pe-acolo printre comentariile plătiţilor postaci şi căscăm gura la badea sau gadea sau ciutacu sau dracu’ mai știe până-ncepe să pută.
Hai că n-ai cum să nu-ți dorești ca LCK să fie numită procuror șef european.
Cum să nu-i spui disperarea secolului? Ai văzut cu câtă dârzenie pot face mişcări şi pe cele mai înalte culmi oficiale.
Trebuie să-ţi doreşti, fie și dacă nu-ți place ție fața ei sau dacă ești genul ăla cu gică-contrismul în sânge.
Măcar să-i vezi p-ăștia deghizați în oameni de bună credință cum crapă de ciudă ca Borcea când îi lua Becali titlul de sub mustață. Să-i vezi ofticați până în măduva oaselor.
Și vedem, cine ştie dup-aia cum o să-i mai vezi. 2019 şi 2020 vor fi ani lungi.
Tot în fapt, despre cum respirăm noi, toți, liniștiți, legitimând disperarea secolului:
- suntem inerți la manipulări grosolane în media, fățișe, ostentative, executate prin sfidarea multora dintre prevederile legale din domeniul audiovizual;
- suntem paralizați de prostia celor vizați, descurajați că par a fi mai mulți și imposibil de convins;
- suntem siguri că ce avem acum, vom avea oricum, cu hoți și mafioți zburdând, cu tot; ce ni se poate întâmpla nouă?!
- ignorăm de 30 de ani un drept după care am bocit 45 de ani înainte, votul; asta nu înseamnă altceva decât că vrem-napoi şi cum dracu’ să-nsemne asta?
- ne e silă de politică doar pentru că au vrut ei asta și doar pentru că există ei, ceea ce demonstrează că au reușit nu doar să ne provoace silă, ba chiar să ne convingă că nu-i așa important;
- desconsiderăm oameni valoroși, ghidați de mizeriile forțelor ofticoase care au sub papuc media, prin care sug sânge la debit uriaș din vena societății hotarâte – dezbinată prin hotare de neam prost;
- niciodată nu s-ar termina această listă dacă ar fi să fie.
Al douăsprezecelea ceas s-a plictisit, ne batem joc, de spațiu și de timp. Prin lipsa la vot, mai mult decât prin vot iresponsabil, legitimăm disperarea secolului și ne batem joc de-un om despre care istoria nu va putea minți, Laura Codruța Kovesi.
Go LCK!
PUBLICITATE
