Funcțiile astea de ministru parcă nu mai sunt așa cu răsunet.
Era să scriu că sună a bășini, dar până şi alea stârnesc vâlvă și interes.
Nici nu pot insista prea mult pe funcțiile de ministru, când însuși funcția de prim-ministru e luată-n râs de aproape 3 ani. În ultimul hal.
De ce? Daea!
- pentru că fost supprefect, cu nume și pronume catchy, în loc să progreseze, a devenit decât ministru de interne;
- pentru că Iran şi Pakistan în UE;
- pentru că Priștina în Muntenegru;
- pentru că cântă cucu prin șantierele autostrăzilor;
- pentru că un fost supprefect a performat atât de bine în mult prea lungul său mandat, printre cele mai lungi postdecembriste, încât domnește acel „mai rău nu se poate”;
- pentru că atâtea și-atâtea inadvertenţe.
Toate astea produc modificări substanţiale în percepţia opiniei publice vizavi de aceste funcţii colosale în aparatul central de stat.
În acelaşi stil prin care Poliţia Română este condusă ostentativ spre adâncuri.
Ce mai e să fii prim-ministru în ziua de azi?
Vii pe fugă, pleci cu ceartă, te bagi șăf năcăjât la ANCOM, sau dezertezi, dragă Doamne, fugi prin alte bărci, bărci d-alea care sunt bune pentru România. Sâc.
Bineînțeles, nu aș putea să omit că sunt foarte mulți oameni triști în urma plecării recente de la cârma MAI.
Sunt cei care au stat cu capul la cutie pe durata mandatului, din lipsa argumentelor relevante pentru pasiunea pe care o aveau pentru lider. Deci din frica de a nu fi dubios.
Acum? He, he, au scos capul. Nu într-un mod deosebit, ci întrebând dacă acum e totul roz.
„Ia spuneţi mă, acum că a plecat, e totul bine?”. Foarte pertinent, nu?
Adică e clar că nu aia era problema, suntem nişte idioţi cu toţii.
Acum avem alt ministru de interne. N-avem decât să-i dorim mult succes în activitate, înţelepciune şi voinicie.
Nu, pe bune acum, e foarte urât să fim trataţi în bătaie de joc.
După 2 ani jumate în care poliţia a fost lăsată pe slow motion undeva în umbră, factorul politic aduce un inginer la cârma Ministerului de Interne.
E cumva trollingul ăsta o formă modernă de tortură în masă?
Dar la ce te-aşteptai?
Noroc că noi, cetăţenii, încă măcar 1 an jumate, suntem la putere. Altfel, poliţia ar fi putut avea neşansa de a ralia inclusiv spre dispariţie.
PUBLICITATE
