Recent, un proaspăt agent de poliţie din cadrul IPJ Prahova, a demisionat la doar 20 de zile de la încadrarea în muncă.
Agentul demisionar a făcut unele dezvăluiri cu privire la dotările de care a beneficiat, echipamentul, precum şi condiţiile de muncă în cele 20 de zile.
Mai mult decât atât, a tunat si cu privire la condiţiile din Şcoala de Agenţi de Poliţie „Septimiu Mureşan” Cluj.
Pe larg, dezvăluirile fostului agent de poliţie le poţi lectura pe pagina de Facebook a SPR Diamantul, click aici.
Am urmărit cât de cât atent reacţia colegilor din sistem şi mărturisesc că am fost surprins.
M-aş fi aşteptat să fie mulţi ipocriţi care să facă mişto într-un fel sau altul de decizia lui Boran George, agentul demisionar. Au fost multe mesaje care au livrat recunoştinţă, respect.
Evident, nu putea fi totul perfect, am vazut destule comentarii ale unor viteji senzaţionali care povesteau ce au păţit ei prin şcoli, şi cică n-au mai murit. Probabil chiar le-a plăcut, dar au uitat să precizeze. Pentru că erau preocupaţi să invoce rezistenţa.
Aroganţe d-alea gen „dacă făceai şcoala la începutul anilor 2010, crăpai din şcoală, nerezistentule”.
Tema răutăcioşilor a fost lipsa de rezistenţă. Ruşinea de a nu rezista. Eşti poliţist, tre’ să suporţi. Asta e mentalitatea unor poliţişti desăvârşiţi, vă daţi seama.
Eu n-am avut coaie să renunţ, deşi am făcut şcoala de poliţie taman la începutul anilor 2010, la Câmpina, de unde Cluju se vedea ca un fel de Athénée Palace.
Şi, chiar dacă am rezistat şi „n-am mai murit”, nu sunt neapărat mândru de asta. Şi nici nu îndrăznesc să dau vina pe foame. Din vina foamei am intrat în poliţie, de rămas am rămas de frică.
Frica de „ce-o să zică cutare”, „ce plm altceva să fac” etc.! Aşa se întâmplă când eşti putoare şi asta îţi micşorează marja de opţiuni!
Şi-n şcoală n-am ţipat de jeg şi comportamente infecte şi alte nasoale. Că au tot fost, căcălău! De ce am tăcut? Tot de frică! Nu de ruşine, că s-ar fi râs de mine că nu rezist şi că mă plâng. Nu, de frică! Aşa se cheamă, vitejilor! Nu rezistenţă.
Frica de a fi linşat. De a fi redus la tăcere. De a fi marginalizat, arătat cu degetul.
Ei bine, cireaşa de pe tort, unde voiam de fapt s-ajung, conducerea şcolii de poliţie din Cluj a răspuns acuzaţiilor agentului demisionar printr-un scurt basm, după cum putem lectura aici.
Am citit cu atenţie, încercând să-mi dau seama ce a vrut să spună autorul. Nicio şansă! Nema! E ca şi cum ai căsca gura la cerul nopţii minţii şi-ai crede că stelele-s acoperite de nori.
Ce spune conducerea şcolii? Într-un rezumat scurt, care şi traduce, se zice cam aşa: „Având în vedere statistica, care ne spune că un singur absolvent demisionat din 3200 în anul 2019, e clar că problema e la el. Ne pare nespus de rău că nu ne-a semnalat neregulile cât a fost elev ca să-l facem de boala copiilor pe aici, ar fi fost mult mai eficient. Noi suntem în regulă, avem certificate, acte, coduri, astea.”
Citeşte şi te vei convinge! Aceşti superiori folosesc limbaj de lemn, clasic, pentru că-şi permit!
Se bazează pe faptul că sunt foarte mulţi poliţişti care cred, chiar sunt convinşi, că trebuie să rezişti, să suporţi şi să fii mândru de grota în care te caci, pentru că de asta te-ai făcut poliţist, să stai patru într-o latrină cu onoare!
PUBLICITATE
Lasă un răspuns