Prin 2018 mă apucasem de partea a doua a primului meu roman “Códice. Suspect din oficiu”. Am încercat câteva luni cu partea aia a doua, pe care o aveam schițată de ceva timp, dar nu se lipeau ideile cum anticipasem. Probabil a fost o problemă și cu motivația.
Am renunțat de vreo două ori, m-am zbătut puțin într-un straniu blocaj, apoi am scos cartonașul roșu când s-a aprins un cu totul alt beculeț.
Mi-am zis că nu e loc de blocaje, așa că am suspendat acea activitate și am început o cu totul alta, pentru că tocmai proiectasem în mintea mea un personaj care avea câte ceva de povestit și tare se mai zbătea să se impună. Personaju’ ăsta avea să completeze galeria prietenilor mei imaginari, altfel n-aveam cum să socializez suficient cu el, încât să mă pot simți în măsură să-i scriu povestea.
Și, uite așa, pe la final de vară 2019, entuziast, am început să schițez, apoi să pedalez la scris povestea tovarășului meu imaginar, cătinel, cătinel, căci să scrii liber e pont inclusiv pentru că nu te grăbește nimeni.
Am început prin a-i da nume și grad. De fapt, nu, am început prin a-i conferi onorabila funcție de personaj-narator. Apoi l-am numit Corodescu și am zis că nu poate fi decât comisar.
Așadar, comisaru’ Corodescu își așterne pe hârtie, prin mine, povestea vieții. Bun.
Spuneam că e pont cu scrisul liber, că nu te grăbește nimeni, dar cum orice pont are cel puțin două tăișuri, m-am pomenit spre finalul anului 2022 că terminasem de scris acest al doilea meu roman de mai multe ori. De prea multe ori. Trecuse deja prea mult timp și, după ce m-am consultat în livingul gândurilor mele și cu domnul comisar Corodescu, am decis să închei situația, pentru că s-ar fi putut perpetua la infinit acel proces de “am terminat, dar stai, mai am o idee, nou-nouță, ce tare, mai adaug asta și gata”.
În poză sunt eu, ținând în mână nimic. Abia aștept să postez poze cu mine ținând în mână noua mea carte.
Așa se face că acum, adică în sfârșit!!!, am ajuns să pot spune că n-ar mai trebui să dureze mult și va fi gata al doilea volum scris de mine, un roman polițist de care sunt tare mândru.
Brb.
Lasă un răspuns