Am văzut pe Antena 3 un spot despre o emisiune de zilele astea în care se va discuta despre cine sunt cei care ne vor sclavi.

N-am reţinut când va fi, dar mi-am amintit o chestie interesantă din copilărie.
E vorba despre un spot publicitar pentru un album Animal X, Virtual.
Era în 2001, aveam 11 ani. În spot spunea că Animal X e cea mai bună trupă din ţară.
Pentru că am auzit asta în reclamă, i-am spus fratelui meu, care avea 21 atunci, că Animal X e cea mai bună trupă din ţară. El m-a întrebat de unde ştiu. I-am zis că am auzit la TV.
Răspunsul a fost Păi e reclama lor, tu nu te-ai lăuda?!
Într-adevăr, era probabil cea mai în vogă trupă, am crezut că nu-i place lui şi d-aia zice aşa. Beculeţul, însă, s-a aprins un pic mai târziu.
Am strâns din cur să cumpăr caseta aia cu albumul Virtual şi n-am apucat să mă bucur foarte mult. Adică m-am bucurat numai până când am descoperit că avea doar 4 piese. Care nu erau 4. Erau 2, că Să pot ierta era remixat de 2 ori.
Am fost dezamăgit. Aşa am fost eu.
Aşa cum suntem toţi astăzi.
De exemplu, când auzi că ţara ta prezidează consiliul UE şi că trimite acolo demnitari care să ne reprezinte din poziţii de lider, ar trebui să te simţi un pic mândru, nu?
Nu-i mare lucru.
E mândria aia simplă, pe care o simţeai şi când dădea Hagi un gol de căsca gura toată Europa, sau când roia Parisul în jurul Simonei Halep, sau când a vorbit domnul Tusk în română corect la Ateneu, sau când ne-am unit cu fraţii noştri de peste Prut etc.
Cine sunt cei care ne vor sclavi?
Sclavia modernă este un subiect sensibil. În sensul că găseşti foarte multe variante false, fals direcţionate, care să pară pertinente. Dacă nu eşti foarte atent, pici uşor în orice plasă.
Exact ca-n realitate, dacă nu eşti atent, te trezeşti sclav modern funcţional de nici n-apuci să-ţi dai seama.
De fapt, cred că e o provocare pentru posturi ca A3 să fie găsite subiecte care să fie foarte greu de-ntors pe dos, în favoarea celor „care trebuie”. Celor în faţa cărora s-au sclavagizat nasol.
Chiar zilele trecute a fost un eveniment pe sticla A3 cu un tânăr care-a spart pereţii, spunând despre distinsul Dan Voiculescu, tătucul Intact Media, că ar fi un fost securist.
Era rumoare, tot platoul emisiunii coerentului Gâdea se electrizase, nu ştia nimeni cine e băiatu’ ăla, cine l-a invitat, ce caută acolo. Se gândeau probabil ce rahat o să-i zică lu’ tati.
Revin la sclavie, direct din context, că şi ei sunt sclavi moderni.
Eu ştiu sigur multe situaţii în care NU se pune problema încurajării unor forme barbare de sclavie modernă.
De exemplu, plătitul postacilor cu bani de şaorma şi ţigări per number of shitcoments NU se cheamă sclavie modernă. Nu, nu! Vestitul ulei şi dulce zăhărel NU se cheamă sclavie.
De asta e bine să ştii că dacă te uiţi la televizor, mai ales la posturi de acest gen, fără ochelari, n-ai nicio şansă. Te vor convinge şi vei fi chiar tu un sclav modern.
Ochelarii trebuie să fie confecţionaţi din:
- minimul de educaţie,
- conştentizarea trendului descendent pe absolut orice plan pe care ne aflăm, că tot se vede şi din satelit;
- certitudinea că anumite mizerii produc măşti de detergent, care nu le spală, rămân mizerii, dar strălucesc.
Dacă pici în capcana lor, îţi vei hrăni orgolii dezvoltate superficial tot de minciuni auzite prin cele mai insalubre colţuri media.