Unii s-au confruntat cu bullyingul când erau mici. Alţii s-au confruntat mereu cu asta. La ei, se adună şi cei care pur şi simplu s-au dezvoltat de aşa natură că au ajuns să fie foarte naivi.
Naivitatea e ca o capcană pe care ţi-o pregăteşti aparent singur.
Specific american, bullyingul acoperă un spectru larg de comportamente antisociale. Urmările practic conduc spre forme mai agresive de bullying.
Eu, cel puţin, aşa consider. Orice acţiune care are la bază ideea de a umili un om, indiferent dacă scopul este simpla satisfacţie personală sau dacă este acela de a intra în posesia unor valori necuvenite sau oricare altul, direct sau indirect, fără a folosi forţa fizică, se cheamă bullying.
Mă voi referi în principal la bullyingul mai agresiv, parşiv, direct, întâlnit în rândul adulţilor naivi, în raport cu oameni necunoscuţi.
Aşadar, contra naivilor se arată cei care au trăit toată viaţa:
- din speculă;
- din inferiorizarea oamenilor;
- din manipulare găinărească;
- din găinăreală;
- din tot felul de chestii antisociale.
Ei nu-şi hrănesc doar burţile în viaţă din astea. Ei îşi hrănesc şi egoul dacă mai prostesc un om. Sau dacă fac ceva bani rapid, deci ilegal.
Satisfacţie.
Exact cum pentru tine poate fi hrană pentru suflet o linie melodică. Fiecare cu hrana lui, ar spune leul, ca rege.
Ideea este că legislaţia în ultimii 10-15 ani s-a tot scremut să strângă laţul în ce priveşte bullyingul de orice fel, mai ales cel sinonim cu infracţiuni grave. Şi e un pic mai greu acum.
Şi va fi din ce în ce mai greu. Problema e că cei care au apucat să fie umiliţi de suficiente ori şi s-au dezvoltat într-o umbră de inferioritate, rămân naivi.
Iar găinarii puternici, pseudoinfluenţi, rămân şi ei pe scenă.
Sigur se va insista pe oferirea unui suflu de siguranţă populaţiei din partea poliţiei, bine promovat. Astfel, se va ajunge mai uşor şi la oamenii care sunt prea ok, prea de treabă şi prea dezinteresaţi s-o rezolve.
Să zicem că ai avut parte de neplăceri din cauză că te-ai văzut nevoit să interacţionezi cu un mega shit de om. Trebuie să te gândeşti că tot de tine depinde, în acel moment, să gestionezi situaţia bine, chiar dacă te panichezi, chiar dacă nu.
Depinde de tine să fii prudent şi subtil en garde când interacţionezi cu oameni străini ţie. Gradual, în funcţie de cât de dubioşi ţi se par.
Niciun om de bună credinţă nu va avea vreodată nevoie de încrederea ta, tu fiind străin lui. Cel mult, îţi va vrea respectul. Tu eşti inteligent, nu oferi încrederea ta oricui. Cu atât mai mult dacă sunt bani sau valori la mijloc.
Dacă ai parte de o interacţiune prelungită, evită strategiile lui, că-s uşor de identificat. Nu-i face favoruri, nici dacă le cere. Cererile se vor înmulţi şi vor deveni sufocante.
Dacă tu îţi dai seama că vrea să te prostească, e un pont bun. Foloseşte-l cumva. Sigur eşti superior lui, dacă reuşeşti să nu te laşi intimidat.
Citeşte despre ce ţi se întâmplă, e util să reflectezi asupra a ce ai tu de făcut pentru a-ţi fi mai bine în general.
Aaa, apropo de regele leu, eu acum vreo 9 ani a trebuit să schimb 300 euro.
Cu borseta pe umăr şi cu mâna pe ea, m-am dus la Romană.
Am luat Magheru la pas. N-am fost mulţumit de niciun scor de exchange, de bancă nici atât.
Am dat talpă de m-am trezit aproape de Unirii. Mi-au sticlit ochii la cursul de schimb al unui exchange de 1 metru2.
M-am dus acolo, am dat banu’, am semnat, am luat banii şi-am numărat. Vreo 200 lei pe minus faţă de ce calculasem! M-am uitat pe chitanţă, suma corespunde.
Am întrebat domniţa de-acolo, a zis să mă uit mai atent pe pancarta aia dubioasă cu cursul. Undeva jos scria, pentru bancnote, apoi un curs mult mai mic.
Am întrebat dacă nu cumva pot da înapoi. Credeam c-am semnat de luare la cunoştinţă, nu de asumare. Ăsta-i bullyingul cu S.C. la mijloc, unde se dă ora exactă. :))
PUBLICITATE
Lasă un răspuns