Pe domnul Cănărău Ioan, vicepreședintele Sindicatului Europol, îl știu de prin 2011-2012, când mai scria câte una alta pe grupul de elevi ai școlii de poliție din care făceam și eu parte.
De-a lungul timpului i-am urmărit cât de cât activitatea sindicală destul de stufoasă şi însemnată.
Pe 15 iulie, Cănărău Ioan a postat un mesaj emoţionant pe pagina Sindicatului Europol. Un scurt text teaser al carierei sale de poliţist care se-ntinde pe 27 de ani. De muncă, de luptă.
A scris un mesaj pe măsura activității sale.
Și mă gândeam. Pe paginile de facebook ale MAI, Poliției Române etc. apar mereu mesaje emoționante cu tot felul de situații lacrimogene. Poveşti de pe urma cărora au izvorât tot felul de legende, cum că-s cam de-adormit copii.
Poveşti inclusiv cu cariere impresionante aflate spre sfârşit, cu ieșiri la pensie.
Eh, uite, o poveste ca a domnului Cănărău, n-are cum avea loc pe acolo. Ar fi prea frumos. Nu merită niciun cuvânt pe-acolo. Nimic. Dar, hei, glumesc, nici nu m-aş fi gândit la această posibilitate. N-am ajuns chiar atât de departe.
Întotdeauna s-a războit cu sistemul, inclusiv mărşăluind pe Magheru şi pe Lascăr Catargiu în lanţuri.
Mi-aduc aminte de un comentariu răutăcios, izolat, de-atunci. Că meseria lui este de protestatar. Şi este pur logic că nu are nicio legătură.
A protestat mereu în timpul lui liber. Când nu era liber, era la muncă. Putea, sunt convins, să ceară suspendarea din funcție pentru activități sindicale. N-a făcut-o.
În schimb, și-a pus timpul liber și ficatul la bătaie oricând a fost nevoie.
Redau mai jos textul scris de domnul Ioan Cănărău pe pagina de Facebook a Sindicatului Europol.
Trebuie să fug cât mai am timp, ca să scap cu viață!
Așa gândesc eu, după 27 de ani de poliție!
Nu fug de frica vreunui cuțit în spate, furcă-n gât sau o sabie în cap, mai tare mi-e frică de comorbiditățile „dobândite” în tot acest timp!
Pentru că am fost drept, n-am lins clanțe, n-am fost pupincurist, n-am plecat capul în fața regilor cu steluțe pe umeri, m-am ales doar cu diabet, hipertensiune arterială gradul 3 risc foarte înalt, hernie lombară de disc, hernie cervicală de disc, spondilită ankilozantă, și alte diagnostice pentru aproape toate organele din corpul meu.
Ani de zile ture de noapte, servicii în frig, umezeală, stat în picioare timp îndelungat, au lăsat urme adânci ș pe afară și pe interior. La suflet am rămas la fel, tânăr.
Pe lângă mine au trecut sute de promovați pe alte criterii decât cele profesionale, care au ajuns bine mersi doar pentru că au purtat o legitimațe de polițist în buzunar.
Acum îmi fac semn cu mâna, din mers, viitorii pensionari care „rup sâmbetele și duminicile” și salariile de excelență pe baricade.
Dacă știam eu în decembrie 2014, când protestam în fața Ministerului Finanțelor Publice, că sporul câștigat atunci va deveni mijloc de fraudare a banului public, de discriminare, de îmbogățire a călăilor polițistilor, de îngrășare artificială a pensiilor nemernicilor care îi abuzeaza pe polițiși, mă lăsam păgubaș.
„Gura mare”, verticalitatea, normalitatea de a mă împotrivi cutumelor acestui sistem odios, au stat la baza „plafonării” în serviciul de ordine publică.
În locul meu, în pătrățica mea, în limita competențelor mele mi-am făcut treaba, bine zic eu. Aprecierile șefilor? Niciodată pe măsura rezultatelor. De ce? Pentru că”tare-n gură” , pentru că curaj de a spune lucrurilor pe nume și pentru că ….sindicat !
Niciodată în Poliția Română n-au fost promovați polițiștii buni ci doar cei care au știut să facă sluj în fața șefilor.
Așa că, dragi tineri colegi, să nu sperați vreodată că în sistemul în care ați intrat veți fi apreciați pentru că respectați jurământul, pentru că munciți și sunteți corecți.
Iar dacă vă îmbolnăviți din cauza condițiilor de muncă, n-o să vă ajute nimeni cu nimic, cu schimbarea locului de muncă, etc.
Nu mai spun de vreun ultraj, rămâi pe persoana fizică. Toate pretinsele protecții legislative ale polițiștilor dispar.
Sistemul așa a fost construit. Polițiștii corecți, profesioniști, drepți, care gândesc și vorbesc liber sunt atacați de „celulele cu gulere albe” ale sistemului imunitar ce funcționează după reguli comuniste, criminale chiar, care își aruncă polițiștii în fața morții, cu piepturile dezgolite !
Cetățenii ? Manevrați electoral cu poze cu miniștrii lângă polițiști.
De unde atâta dezamăgire?
Din realitatea zilelor pe care le trăim !
Este Poliția Română un sistem semi mafiot? În opinia mea da !
Cu stimă și maximă seriozitate, Cănărău Ioan, vicepreședinte.
PUBLICITATE
Lasă un răspuns