Cazul din Caracal. 26 iulie, anul 2019. La 8 dimineață am ieșit din tura de noapte, m-am învârtit prin casă un pic și apoi am zis să deschid TV să-mi intoxic creierul înainte de somn.
Am deschis TV şi gura. Habar n-aveam ce va urma.
Nici nu-mi trecea prin cap la ce tip de intoxicație mă expusesem de data asta. O combinaţie fatală. M-au copleşit emoţiile. N-am mai dormit.
Dacă excludem miile de detalii fie inventate, fie trase de păr, fie întortocheate, avem prezentată în spaţiul public următoarea situaţie de fapt:
Miercuri, 24 iulie 2019, Alexandra, o adolescentă în vârstă de 15 ani, a dispărut. Fusese răpită de un necunoscut, un individ străin ei, pirat-mecanic-asasin, în maşina căruia s-a urcat la ocazie.
La data de 25 iulie 2019, cca ora 11, Alexandra a apelat în 3 rânduri SNUAU 112 de pe un telefon găsit în casa criminalului care o ţinea prizonieră.
În MUNICIPIUL Caracal. Nu în mijlocul Apusenilor.
Zonă urbană. Nu bloc, ci casă cu teren.
Fac aceste precizări, întrucât, după cum bine ştim, fata nu ştia exact unde se află. Însă, din ce s-a vehiculat, aceasta a oferit câteva indicii care ar fi trebuit să conducă la decoperirea cu operativitate a locaţiei.
Tehnica Serviciului de Telecomunicaţii Speciale nu a permis localizarea exactă, ori cu o marjă cât mai mică, a terminalului de pe care s-au efectuat cele 3 apeluri ale tinerei.
Lucrurile s-au întâmplat prost. Poliţia şi parchetul găsesc cu foarte mare întârziere locaţia. 12-14-16 ore, oricâte ar fi fost, au fost mult prea multe. S-a intervenit abia pe 26 iulie la ora 06, adică la 19 ore după apelurile după ajutor ale fetei.
Presa intră pe fir şi începe jihadul. Cazul este coroborat cu dispariţia unei alte fete, de pe urma similitudinii celor două întâmplări nefericite.
Orice nepriceput îşi poate da cu părerea în contextul creat pe acest subiect în spaţiul public.
Mai ales că România e o ţară plină de pricepuţi.
Şi mai ales că televiziunile şi oamenii de presă, influencerii şi absolut oricine, au bombardat non-stop populaţia cu informaţii care mai de care mai colorate, bine piperate în cursul zilei de 26 iulie.
N-aveai cum să nu-ţi dai ieri cu părerea.
Presa dă în instituţiile de intervenţii. Începe jocul. STS a servit-o poliţiei, care poliţia a rupt-o-n două, jumate au dat-o-napoi către STS, jumate au aruncat-o spre parchet.
Evident, procurorii nu puteau sta deoparte şi au dat şi ei un comunicat în care spun că poliţiei nu i-a fost interzis să intervină înainte de ora 6.
Mai aveau un pic să zică despre procurorul de la faţa locului că el de fapt a vrut să intervină, dar nu i-a ţinut poliţia scara mâţei.
Cei care au îndrăznit să arunce noroi peste politicieni, au fost supuşi oprobriului public.
- Cum să-ndrăzneşti să politizezi aşa o tragedie?
- Cum să crezi că relaxarea normelor penale au condus către astfel de anomalii?
- Cum să crezi că SRI putea ajuta, din moment ce e singura instituţie care are acces la locaţia exactă în acest moment, dacă avea un protocol d-ăla usturător?
- Cum să crezi că primeşti ce-ai votat 30 de ani?
- Cum să crezi că guvernul ar putea îmbunătăţi tehnica STS?
N-ai cum să crezi toate astea! Dacă vei face asta, vei fi etichetat drept manipulat de către cei care nu-s niciodată manipulaţi.
Suntem trataţi ca nişte oiţe tulburate, ne panicăm, rostogolim informaţia în loc s-o gândim. Convieţuim într-o societate vulnerabilă emoţional.
Şi e vina tuturor. Sună clişeic şi inutil, dar realitatea noastră în sine e clişeică până în măduva absolutului.
Modul în care a fost expusă dinamica evenimentului ne reprezintă perfect.
S-a insistat mult pe voleiul practicat de instituţii.
Percepţia generală e una singură: Poliţia e de vină în cazul din Caracal! Ca întotdeauna.
Tot ca întotdeauna, prin poliţie, se înţelege şi STS, şi poliţia, şi procuratura.
Revenim la datele problemei. Astăzi, 27 iulie 2019, avem aşa:
- mass-media bombardează în continuare opinia publică cu informaţii multe şi cât mai difuze;
- Federaţia Elevilor din România ridică problema dezbătută foarte slab spre deloc de către mass-media; avertizează, după cazul din Caracal, că în lipsa transportului județean, copiii și tinerii care fac naveta la școală sunt nevoiți să călătorească la ocazie;
- mulţi poliţişti apostrofaţi, poliţişti care n-au nicio treabă cu situaţia în cauză, dar cu frigiderele pline;
- un suspect arestat preventiv, care nu recunoaşte absolut nimic, fără vreo remuşcare, foarte senin;
- acelaşi suspect care contestă măsura preventivă a arestului preventiv;
- nimic concret oficial cu privire la dinamica întâmplărilor;
- opinia publică ştie ce s-a întâmplat.
Urmează alte noutăţi. Alte şocuri. Situaţia se va lămuri, sau nu. Oricum ar fi, ce i s-a întâmplat Alexandrei şi celorlalte victime este înfiorător.
Oricum ar fi, faptul că s-a ajuns la adresă în 19 ore este o problemă.
Oricum ar fi, e vina tuturor, e vina statului, cu pseudosuveranul popor, cu tot.
Toţi am întârziat şi habar n-avem.
Între timp, credem că ştim că avem probleme multe, dar întotdeauna vina e în altă parte.
PUBLICITATE
