Ce se întâmplă ne este specific, ştim şi noi măcar istoria uşoară, nu? Nu trebuie decât să ne gândim sincer şi onest la eroii noştri şi la cum i-am tratat.
Astăzi totul este mult mai complex, mult mai greu, dar şi mult mai soft, să fim corecţi. La noi e scandal mare cu Direcţia Naţională Anticorupţie piază rea. Foarte mulţi au ajuns să asocieze DNA cu un partid politic. Am văzut comentarii ale unor colegi cu privire strict la o problemă ce viza DNA, la care au fost adăugate comentarii, important – tot de către colegi, care acuzau sau afişau îngrijorare cu privire la faptul că s-ar face politică pe această cale.
Practic, este absolut limpede că DNA a devenit un brand în rândul instituţiilor statului, iar acesta este un fapt vădit tehnic. Nu e părerea mea, este ceva evident. La fel de tehnic, acest fapt îşi are izvoarele în consecinţele spectrului de competenţă, izvoare îmbuibate cu zoaie politice.
Nu este foarte complicat de dedus, astfel, că dacă nu-ţi dai un pic interesul ori dacă pur şi simplu nu te duce capul, ai putea crede că dna e un partid politic cu procurori. Evident că nu-i greu de dedus nici că tot ce se întâmplă în faţa ochilor tăi, se-ntâmplă şi dacă înţelegi tu ceva, şi dacă ba. La fel cum se-ntâmplă şi când dormi.
Pentru că am punctat esenţialul problemei, o să menţionez că eu consider că pot afişa o opinie în legătură cu orice problemă care implică şi o instituţie publică, atâta vreme cât o fac în mod argumentat, civilizat, just, concret concluzionat. Ironic button on.
Am văzut pe 14 (off. după ce am încasat salariul ăla mult discutat şi repede stins) conferinţa de presă a procurorului şef al DNA, Laura Codruţa Koveşi.
Personal, consider că impactul emoţional al acestei conferinţe de presă a fost uriaş, din mai multe considerente.
În primul rând, am fost uimit să citesc pe burtiera postului de televiziune Antena 3 cam aşa: SEARĂ EXPLOZIVĂ! KOVEŞI ÎN DIRECT LA ANTENA 3. Evident că era în direct, şi cum mă uitam la Antena 3, evident că era în direct la Antena 3. Doar că mesajul acesta citit acolo, vorbeşte de la sine despre încărcătura emoţională a evenimentului.
În al doilea rând, unii dintre jurnalişti erau vădit influenţaţi emoţional apăsat, jurnalişti ale căror prestaţii le-am urmărit şi la conferinţe cu personalităţi de rang destul de mult mai înalt. Şi erau destui şi aveau teme grele. Sunt ferm convins că au fost şi jurnalişti impresionaţi, obişnuiţi fiind cititori, alergători după citiri şi profesori care predau lecţii şi-n condiţii de gălăgie fără probleme, deşi gălăgia nu-i în faţa catedrei.
Durata conferinţei ţine bine rândul al treilea, pentru că răbdarea şi toleranţa livrată în vremurile noastre, într-un context vulcanic, din poziţia cheie, sunt pentru societate cam cum era Roşia Montană pentru Apuseni.
Chiar şi-n al patrulea rând – pe care-l voi încheia fictiv cu etc – este destul de evident că, indiferent de ce argumente s-ar putea aduce împotriva doamnei procuror, s-a cam tăcut după conferinţă, nu ştiu, eu n-am mai auzit câteva ore bune nici lătratul câinelui de la colţul blocului, jur.
Dar oare de ce a fost aşa? Oficial, nu ştiu.
Lasă un răspuns