O intersecţie ipocrită.
Noi, românii, suntem monarhişti pentru că suntem creştini şi e greu ca cineva să ne facă să fim altfel, spunea Iuliu Maniu, unul dintre cei mai exemplu politicieni din istoria României.
Iuliu Maniu este mult mai puțin cunoscut în rândul românilor de pretutindeni față de cât îl recomandă cariera. Distinsul a avut realizări care se confundă cu performanțele nației dinainte şi de după Marea Unire.
Pentru că-ntotdeauna a fost aşa şi va tot fi mereu, Maniu nu a avut misiuni uşoare pe scena politicii româneşti, având clinciuri chiar şi cu ilustrul Nicolae Iorga.
Nici el nu ducea lipsă de hateri. Hateri care aduc în discuţie, de exemplu, faptul că-n 1916, când Armata Română trecea Carpaţii, Maniu era ofiţer în Armata Austro-Ungară.
Excelența sa a pricinuit reglementarea la Viena a existenței maselor de români de peste Carpaţi, moment care a fost un fel de ace în tiebreak într-o semifinală de Grand Slam – incursuiunea spre unirea tuturor românurilor.
Cum să înţelegem noi refuzul lui Maniu de a prelua guvernul în ’44? Cum ar fi fost? Nu tre’ să fim specialişti să-nţelegem că făceam parte dintr-o afacere mai mare. O afacere a celor 3 puteri uriaşe, flămânde după al doilea război mondial. Cum ar fi fost, deci?
Maniu a încheiat conturile cu viaţa sacrificat, realmente, într-o temniță din Sighetul Marmației. A fost condamnat pentru încercare ilegală de fugă într-o țară străină, în cadrul operațiunii-farsă cunoscută ca Înscenarea de la Tămădău.
Făcând abstracție de faptul că infracțiunea a survenit unei curvăsăreli ieftine – țărăniştilor li s-a spus pe-o parte că pot părăsi țara, fiind arestați apoi pe cealaltă parte că vor să fugă – pedeapsa pentru această infracțiune era între 3 şi 6 luni de temniță.
În fapt, în total, a trăit după gratii 5 ani şi jumătate, pentru o, vezi Doamne, înaltă trădare. Popor ingrat. Cum spunea Ion Antonescu. Mareşalul care a avut şansa de a sfârşi onorabil, față de ce-a putut trăi Iuliu Maniu. Şi dacă a făcut greşeli, fie cele enunţate de hateri, fie cele reale, a plătit mai mult decât alţii. Pentru că nu a fost capabil să accepte compromisuri.
A fost reabilitat abia în 1998!!!, iar fostele bulevarde Armata Poporului şi Păcii, astăzi sunt unite-n bulevardul Iuliu Maniu, un bulevard care se intersectează, tot astăzi, cu bulevardul… General Vasile Milea, ce tribut.
Sursa: Wikipedia
Nu ştiu dacă putem fi de acord că suntem norocoşi să trăim această sărbătoare a Centenarului, dacă e să ne-asumăm forma la care am adus-o. Am prezentat fotografia României Mari pentru a mă asigura că ştii cum arăta România în perioada de după 1918.
„Jur în faţa lui Dumnezeu, pe conştiinţă şi onoare, că îmi voi jertfi viaţa pentru triumful cauzei româneşti“. Iuliu Maniu, acum 100 de ani. Astfel, dacă le ai cu ţara, caută despre Maniu.
Altfel, cum spuneam, intersecţie ipocrită!
PUBLICITATE
Lasă un răspuns