O să încep cu începutul. Te avertizez că textul e lunguţ şi că dacă de obicei ţi-e lene să citeşti mai mult decât titluri, ar fi mai bine să te opreşti aici.
Înainte de alegerile din decembrie 2016, bugetarilor le-a fost promisă o creştere salarială de 25%. Douăşcinci la sută-n sus, douăşcinci la sută-n jos. Vă aduceţi aminte? Nu? Eh, e normal.
După ce puterea a fost acaparată aşa cum a fost acaparată atunci, pentru că se promisese prea apăsat, a trebuit să se livreze, totuşi, ceva în această direcţie.
Dar nu se putea livra tot, pentru toţi, deodată, că crăpa statul cu buget cu tot, invocau ei pe vremea aia, mai mult sau mai puțin direct. Aşa că s-a făcut legea (LEGE-CADRU Nr. 153/2017 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice) de aşa natură, încât să eşaloneze drăcia asta de majorare anual până în 2022, şi să se acorde proporţional parte din diferenţa dintre salariul final aferent anului 2022 şi salariul iniţial de la care s-a plecat cu majorarea, la fiecare început de an până atunci.
Probabil vă amintiţi toate schemele şi îmbârligăturile care s-au implementat legal pentru ca fiecare majorare să se simtă cât mai puţin la beneficiar, dar, cel puţin oficial, să pară promisiunile îndeplinite.
Ei bine, legea respectivă a avut şi excepţii. Adică unele categorii de bugetari au fost unşi cu majorarea la nivelul anului 2022, încă de la intrarea legii în vigoare.
Nu mai zic de angajații din zona administrației publice locale, a căror salarii se stabilesc la nivel local. De asta în unele localități, polițiștii locali trimit spre ceață polițiștii cu salariile lor uriașe.
Citez din lege „Pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie” din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în urma consultării organizaţiei sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.”
Evident, poliţiştii, fiind în mod tradiţional trataţi de politicieni ca proşti ai societăţii, lipsiți de forța reală a unității și de dreptul la grevă, nu au fost printre privilegiaţi.
S-a protestat în martie 2018. Au fost vreo zece mii de poliţişti în faţa MAI, care s-au deplasat apoi în marş spre Piaţa Victoriei. Am fost acolo. A fost o mobilizare fantastică. Mulţi dintre cei care înjură acum, au aplaudat pe Facebook şi cam atât.
Care a fost rezultatul acelui miting? Zero! Nimeni nu i-a băgat în seamă pe poliţişti. Nimeni! Şi la TV abia-abia s-a auzit câte un câr, câte un mâr.
Ce au făcut poliţiştii? Au ieșit în continuare? Tot câte zece mii până la ultima suflare? N-au ieșit. Acel protest a rămas în memoria fiecăruia ca o plimbare interesantă alături de câteva mii de colegi. Polițiștii s-au lăsat învinşi.
Au renunţat la a mai protesta şi au rămas doar nemulţumirile anuale când veneau firimiturile.
Vă aduceți aminte… Mai mormaiam și noi pe sub gulere câte un „plm, ce bani sunt ăştia?!” şi ne lăsam păgubaşi cu tradiţionalul „decât nimic…”.
Asta este realitatea! Istoria factuală.
Această realitate, pe lângă toate celelalte inechităţi şi absurdităţi care au aterizat peste spectrul poliţienesc în ultimii 10 ani, au conturat un fel de fobie colectivă, transformată în principiu. Pentru că s-o putea numi principiu să vrei să fii plătit legal, corect, echitabil în raport cu celelalte caste.
Pentru că e normal să fii revoltat când te uiţi în fluturaşul de salariu şi nu înţelegi nimic. E normal să fii revoltat câns simți că parcă ar exista raporturi de dușmănie între fraierii de la talpă și polițiștii de pe la financiar.
E normal să te simți revoltat când ceri explicaţii la financiar şi nu primeşti nici măcar ceva similar cu vreun soi de m#&e, când toate miile de părţi ale salariului îşi au rădăcinile într-un sol strict secret, complet inaccesibil şi fertil doar pentru ‘ăi mai mari, în niciun caz pentru proşti de jos.
Da! Este adevărat, suntem atât de călcaţi pe cap de 10 ani, încât dacă-nşirui inechităţile, orice civil ar fi îndreptăţit să creadă că suntem nebuni, că exagerăm, că ne victimizăm. Pentru că din exterior, pare de necrezut, imposibil, ca statul să încalce legi în raporturile cu angajaţii săi.
Acum, tocmai ce s-a încheiat un an extrem de diferit şi extrem de dificil pentru aproape toată planeta.
Și ăsta e un fapt. Nu vorbesc de criza financiară. Ci de cea de sănătate publică. Năpădiseră acum 10 luni peste fiecare dintre noi o presiune cum n-am mai întâlnit. Ne scufundaserăm în tot felul de gânduri şi griji faţă de ce va urma. Inclusiv la capitolul financiar. Sfârşitul de an a venit cu veşti bunicele, cu un vaccin, cu o scădere a numărului de cazuri, chestii care au condus inevitabil la relaxare generală.
Pandemia şi pericolele ei sunt, însă, tot pe zonă.
Imediat după ce a fost învestit noul Guvern, a curs bârfa îngheţării salariilor. A curs prin grupurile de poliţişti furibund. Şi s-a confirmat. Prin OUG, legea aia despre care vorbeam mai sus, nu se aplică, până una-alta. Că nu e bani, csf. Ceva deosebit de surprinzător n-a fost.
Dar a trezit la loc nervii colectivi care ațipiseră. Aşa că poliţiştii s-au organizat şi au protestat pe 31 decembrie, în ajunul Anului Nou, în faţa MAI şi în faţa prefecturilor din ţară. Ei spun că din principiul despre care vorbeam mai sus. Practic, din acelaşi principiu, fix acelaşi, pentru care au protestat în număr de ZECE MII în martie 2018.
Singurul lider sindical care a făcut aceste precizări cât de cât pe înţelesul tuturor, dar scurt, nesharuit, nu prea citit, este Emil Păscuţ, preşedintele de onoare al sindicatului Diamantul. Probabil pentru că inserează nhme de lideri ori de partide și polițiștii devin reticenți la a distribui, de frica prev. art. 45 din Statut.
După ce Marian Godină a publicat articolul ăsta şi apoi articolul ăsta, a început jihadul. A fost realmente linşat de poliţişti, acuzat că întoarce opinia publică împotriva poliţiştilor, că este în cârdășie politică, că nașu’, că bla-bla şi că pătează imaginea instituţiei şi a poliţiştului. Brusc, oricare dintre lucrurile incontestabil bune pe care le-a făcut acest om pentru a schimba câte unele prin sistem, oricare dintre faptele mari pe care le-a făcut pentru colegi aflați la ananghie, fie pe motive de sănătate, fie hărțuiți de mai mari, S-AU EVAPORAT. A devenit persona nongrata.
Când spun linşat, nu am intenţia de a exagera pentru a-l pune în poziţia de victimă. A fost subiectul unor manifestări grotești, greu de imaginat şi, în majoritate, a unor conspiraţii politice de tot râsul, a căror argumentaţie se bate cap în cap cu atitudinea pe care Godină a avut-o în raport cu miniştrii de interne din ultimii 4 ani, chiar şi cu penultimul, în ciuda speculaţiilor prietenilor lui de pe grupuri.
Cert este că am primit foarte multe mesaje şi eu, care nu prea primesc mesaje de fel, între noi fie vorba. În acele mesaje eram întrebat ce părere am despre proteste şi dacă sunt de acord cu ce a scris Godină acolo. În special cu partea aia în care scrie că poliţiştii care protestează sunt putori. Eu n-am fost la protest (oricum eram la muncă, dar şi liber să fi fost, n-aş fi mers), dar mă cert zilnic că-s o putoare ordinară şi că pot face mai multe decât fac, deci n-avea de ce să mă deranjeze ce a scris el acolo. Am citit c-am vrut. Omul și-a expus punctul de vedere. N-am citit să-njur. Că pot să-njur şi-n van, fără să citesc. Din invidie, eventual.
Dacă era în contradicție cu principiile mele, aș fi precizat și aș fi argumentat, civilizat, așa cum am avut plăcerea să citesc și în comentariile decente, fără venin, ale unor colegi care și-au spus, la rândul lor, părerea contradictorie față de cea expusă de Marian.
În fine, am tot zis că nu-mi voi publica opinia despre proteste, dar m-am răzgândit.
Dacă se protestează din principiu, faptul că eu nu protestez că nu consimt cu principiul pentru care se protestează, din cauză că e pandemie şi e mult mai nasol decât pot unii pricepe, nu se cheamă tot principiu? Cu ce te jignesc pe tine? Cu faptul că nu gândesc la fel?
Adică, mai simplu, eu am dreptul la a-mi respecta principiile? Ok, ca un paria ce sunt, principiul meu e că pe pandemie nu se protestează pentru principiul pentru care s-a protestat. Simplu. Fiecare face ce simte şi ce doreşte. După atâţia ani în care am auzit „decât nimic… zi săru’ mâna şi pentru atât”, acum aleg să zic „săru’ mâna că rămâne ca până acum”. Dacă nu era acest context îngrozitor, discuția era cu totul alta.
Ah, că poliţistul este realmente batjocorit şi luat în râs de către politicieni şi de stat cu orice ocazie, este perfect adevărat. Perfect protestabil. Dar eu nu pot ieşi în stradă pentru a striga ceva ce ştiu că se va înţelege greşit, indiferent care-i realitatea!
Pur şi simplu aleg să manifest respect în raport cu oamenii care au pierdut persoane dragi în ultimele luni, care au pierdut joburi sau afaceri oneste. Unii vor numi asta populism, asta e. Așa-s eu, mai prost. Măcar sunt conștient de asta.
Pentru că oamenii ăștia năpăstuiți, n-au nici timp şi nici dispoziţie să înţeleagă care este oful poliţistului în amănunt. Vor eticheta direct şi irevocabil, fix cum nu ne dorim, fix cum nu ne ajută! Vor spune că vrem măriri, degeaba urlăm noi că nu vrem măriri şi că de fapt au făcut unii şi alţii pipi pe noi ostentativ, cu lege cu tot. Iar eu nu consider acest aspect neglijabil.
E nevoie ca pandemia să-şi găsească sfârşitul şi consider asta prioritate naţională. Scuze. Nici nu contează ca consider eu. Chiar este prioritate națională. Este firesc să fie așa.
Sănătatea este pe primul loc, iar noi avem probleme mari. Românii sunt extrem de sceptici nu doar în raport cu vaccinarea, ci în raport cu absolut tot ce ţine de pandemie! Într-o proporţie covârşitoare! Dacă-şi văd poliţiştii în stradă, repet, vor înţelege fix ce nu avem nevoie să înţeleagă, indiferent ce ştim noi că e corect sau cum ar trebui să fie. Vor înțelege că vrem bani, că încălcăm reguli de distanțare, indiferent dacă-i așa sau nu. Percepția publică nu-i tot aia cu percepția individului. Bănuiesc că nu e complicat pentru nimeni să înțeleagă asta.
Eu aşa cred şi, ATENŢIE!, o spun în nume propriu, nu reprezint pe nimeni, nu mă cred vreun mare poliţist, nici pe departe (cinste şi salut obştesc marilor şi adevăraţilor poliţişti!). Este strict opinia mea, nu încerc să influențez pe nimeni! Sunt absolut oricum îţi vine ţie să-mi spui acum, dar tot aşa voi crede. Nu judec pe cine gândeşte altfel, de asta mi se pare corect să nu fiu judecat nici eu.
PS- Ca să uşurez munca cârcotaşilor şi cotrobăitorilor, nu vă obosiţi să-mi căutaţi declaraţia de avere, sunt plin de datorii, iar de pe site sau carte n-am scos nici cât să-mi plătesc cheltuielile cu serverul.
Un an nou bun!
PUBLICITATE
Lasă un răspuns