Despre

M-am născut pe 23 martie 1990, deci la revoluţie eram bine. Am crescut unde m-am născut, în extrimitatea nord estică a României, Botoşani. Asta dacă e să nu socotim Basarabia şi Bucovina de nord.

Din 2012 locuiesc în Bucureşti. În partea mai aglomerată, în vest.

Îmi place să gândesc lucrurile pe nume, să ascult ce vreau şi să aud ce mă atrage, un pic pe lângă banalul ghid social.
Îmi place să scriu lucrurile mai pe sub nume, pentru că-mi place şi din diferite alte motive, inclusiv cele reglementate prin prisma meseriei pe care am ales-o, silit numai de conştiinţă. N-a fost mare problemă, mi-am asumat, m-am adaptat, e ok. Oricum ar fi, întotdeauna am ştiut că voi scrie, îmi place să scriu şi voi scrie probabil mereu, indiferent de conjunctură. Poate niciodată destul de mult.

Interacţionez des cu oameni de tot soiul, mai ales prin natura locului de muncă. Sunt agent de poliţie în Bucureşti şi îmi place să scriu pe temă, altele-mi plac mai puţin la chestia asta. Am avut noroc de impulsul dorinţei de a schimba viziunea cetăţeanului faţă de ce este în jurul lui, de a schimba, pentru că asta m-a convins că trebuie să fac şi lucruri dintre cele care nu-mi plac prea mult. Scriu despre lucruri simple, că oricum nu există altceva.

Manifest atenţia selectiv, altfel n-am, şi funcţionez într-un continuu banal proces de cunoaştere, pe propria cârcă. Aşa reuşesc măcar să mă conving că sunt suficient de bine ancorat în realitate, încât să nu-mi fac griji prea mari pentru ce nu trebuie, invers proporţional cu delăsarea la serviciu. Adică eu-s ăla poreclit de regulă prin societate ca Toma Necredinciosu’ sau Stresatul sau Perfecţionistul. Hehe!

Am scris o carte, ce-i parte dintr-un proiect mai larg, deci e vol. I şi, deşi problema este condiţionată de timp trecând, va fi şi II. Voi mai povesti şi aici despre asta. Până una alta, găsiţi Códice. Suspect din oficiu pentru comandă:

Librăria Coresi: click aici
Librăria Mihai Eminescu: click aici

Îmi place să văd ce-arată perdeaua. Se vede mai greu, uneori deloc, dar nu contează ce se vede, contează ce văd eu. Nu-mi imaginez că voi trăi sau că se va trăi vreodată într-o lume perfectă, la fel cum nu-mi pot imagina cum ar fi fost lumea astăzi fără superficialitate ori fără prostie. Suntem proşti prea rău şi prea des, să recunoaştem superficial. Totuşi, consider că dacă tot are fiecare dreptul de a gândi liber, ar fi destul de util s-o facă, tot fiecare, după cum ştie mai bine. Că nu se ştie multă treabă despre mâine, concret.

Aici postez pasaje din ce a fost şi din ce va fi, articole de actualitate, de interes general, articole de tip pamflet şi altele după cum mă duce şi capul.