Astă vară s-a consumat un episod în care un poliţist din Mureş a dat şleau la televizor mizeria în care trebuia să şadă pe perioada detaşării la mare. Mizerie care urma să se schimbe. Mie nu atunci mi-a atras atenţia Zahariuc Claudiu, că mi-e prieten de-o cisternă de ani, am intrat împreună în sistem, iar acum, pentru că-i cu autoritatea prin Ardeal, m-am gândit să-l rog să-mi spună cum e pe-acolo. Că n-are ce să fie rău.
Oamenii când devin recalcitranţi în raport cu autorităţile, mai ales dacă au o minimă susţinere morală (fie un grup de oameni alături de el, fie o gagică pe care s-o impresioneze, fie pur şi simplu ură) ajung să acţioneze neprevăzut. Pe unii îi bat raţiunea şi se liniştesc, dar destui se luptă şi cu mintea lor şi găsesc soluţii măcar să manifeste un comportament ostentativ, scopul fiind vădit de a provoca. – Zahariu Claudiu
Unde lucrezi şi ce faci acolo?
Agent principal de poliţie Zahariuc Claudiu: Lucrez în cadrul Poliției Mun. Reghin, I.P.J. Mureș, și ocup funcția de agent principal din aparatul secţiei de poliţie rurală – lucrător de cercetare penală.
Şi cu sindicatul cum e?
Zahariuc Claudiu: Pe lângă serviciu, mă implic atât cât pot în activitatea sindicală, fiind vicepreședinte al Filialei Sindicatului „Europol” Mureș.
Spune-mi despre bodycamuri, care e planul de bătaie?
Zahariuc Claudiu: Așa cum probabil se cunoaște, în rândul poliţiştilor activi online, mai ales, Europol este primul sindicat al polițiștilor care a reușit implementarea proiectului privind dotarea polițiștilor cu bodycam-uri. Prin președintele sindicatului, agent șef adjunct Andreică Cosmin, DGPMB a semnat un contract de colaborare prin care mai mulți agenți de poliție de la rutieră au fost dotați cu astfel de camere video la purtător. Au trecut mai bine de 11 luni de când a fost lansată propunerea de a pune la dispoziția Poliției Române echipamente audio-video (bodycam) care să ajungă la polițiștii rutieri și cei de ordine publică cu scopul de a se proteja atunci când aplică legea.
Numeşte câteva exemple, ca să se înţeleagă exact.

Sursă: Sindicatul Europol
Zahariuc Claudiu: De exemplu, o filmare poate constitui apărarea în cazurile în care poliţiştii sunt acuzaţi de acte de violenţă, de corupţie ori alte infracţiuni. Pentru că se întâmplă. Oamenii când devin recalcitranţi în raport cu autorităţile, mai ales dacă au o minimă susţinere morală (fie un grup de oameni alături de el, fie o gagică pe care s-o impresioneze, fie pur şi simplu ură) ajung să acţioneze neprevăzut. Pe unii îi bat raţiunea şi se liniştesc, dar destui se luptă şi cu mintea lor şi găsesc soluţii măcar să manifeste un comportament ostentativ, scopul fiind vădit de a provoca.
Altfel, acest proiect s-a realizat, în cele din urmă, după multe piedici și muncă de lămurire. Vom face eforturi pentru ca aceste bodycam-uri să ajungă la toți polițiștii din stradă, deoarece este un mijloc de probă foarte util în situații limită și de necesitate, când poți să-ți dovedești nevinovăția sau pur şi simplu constituie avantaj legitim să poată fi vizualizată situaţia de fapt. În momentul de față, proiectul este în faza în care se analizează nivelul de necesitate, printr-un studiu de impact care generează argumente cu privire la nevoia achiziționării, în continuare, pentru toți polițiștii în uniformă, din prima linie și nu numai, sperând ca rezultatul final să fie o armă suficient de convingătoare pentru cei care iau decizii la nivel înalt. Trebuie să-i convingem de necesitatea acestui gadget.
Asta în ciuda faptului că şi sistemul e tot în 2017, aproape 2018. Personal, nu văd ce-i discutabil pe această problemă. Altfel, am văzut că Europol mai are un proiect fain…
Zahariuc Claudiu: Da, probabil faci referire la cel de-al doilea proiect al Sindicatului „Europol” lansat în dezbatere, respectiv „Identificarea unui mecanism de stabilire a standardului de personal în sistemul de poliție”. Scopul acestui demers ar fi de a studia și de a analiza modul în care sunt organizate organigramele structurilor actualmente. Rezultatul va fi reprezentat de propunerea unor indicatori pe baza cărora, în funcție de specialitate, se va stabili, în mod obiectiv, nevoia de personal la nivelul fiecărei structuri.
Ce-ţi place cel mai mult? Zi-mi despre un moment fain din munca ta pe acolo.
Zahariuc Claudiu: Îmi place în general satisfacția pe care o am după o zi de muncă, mai ales una agitată, când simt că am contribuit un pic la liniștea și bunăstarea cetățeanului de rând. Un moment fain avut la serviciu. După ce un tânăr amorezat amenința că se aruncă de pe un pod feroviar de la o înălțime de peste 20 m, în urma negocierilor avute cu acesta, am reușit să-l determinăm să renunțe la acțiunea sinucigașă după care am reușit să-l imobilizăm.
Ce fel de discurs aţi avut?
Zahariuc Claudiu: Am mers pe disimulare, în mare. A trebuit să îl distragem cât mai mult de la gândul pe care era setat, iubita, căreia evident că-i solicita prezenţa. Nu puteam face asta. E împotriva regulilor de bun simţ în ce priveşte negocierea în astfel de situaţii. Dar nici nu puteam să-l refuzăm, aşa că a trebuit să-l distragem, încercând să aflăm câte ceva de la el, pentru a ajunge la un alt punct sensibil, altul decât iubita, şi a-l exploata. N-aş vrea să vorbim despre detaliile concrete, că nu e relevant.
Oricum, gândul că am contribuit activ la salvarea acelui tânăr mi-a rămas întipărit în minte și mereu îmi amintesc că pentru astfel de momente continui să îmi fac datoria cu drag. Asta în ciuda faptului că, pe lângă toate celelalte, uneori îți cam vine să renunți şi la lupta surdo-mută cu menegerii și incompetența multora dintre ei. O luptă pe care trebuie să ţi-o asumi încă de când alegi să devii poliţist. Când habar n-ai ce-nseamnă, da, trebuie să-ţi asumi, că mai durează până se rezolvă peste tot.
Ce să mai zic despre un WC aflat în curtea postului, despre lipsa de apă curentă…
Cum sunt condiţiile de muncă acolo?
Z.C.: Condițiile de muncă sunt acceptabile, marea majoritate a posturilor de poliție se află în sediile primăriilor. Asta tot din cauză că spațiile care se află în administrarea M.A.I., sunt lăsate în paragină. Nu se vede picătură de investiție decentă sau măcar asigurarea de minime condiții necesare pentru desfăşurarea activității. Ce să mai zic despre un WC aflat în curtea postului, despre lipsa de apă curentă…
Nu ai ce să mai zici, că oricum mentalitatea multora e limitată la „asta e”. Timpii de intervenţie?
Z.C.: Se ridică chiar și la peste 20 min, uneori, asta cu ajutorul ofițerului de serviciu.
De ce?
Z.C.: Pentru că suprafaţa teritorială de competenţă a secției are o întindere de peste 40 km, pe care trebuie să o străbatem în regim de urgență la aproape fiecare intervenție și o suprafață aproximativă de 70 000 ha cu tot cu Parcul Național Călimani. Comunele sunt străbătute de DJ 15 E 578, drum european ce-i drept, dar sinuos și de multe ori aglomerat.
Plus că e Ardeal…
Z.C.: S-o luăm cătinel, da. Au fost situații când se asigura permanență de la domiciliu și de multe ori interveneam singuri. Personal m-am confruntat cu multe situații ce puteau degenera ușor în ultragieri sau poate fapte mai grave. Acest lucru s-a reglementat, însă nu pentru toți.
Au fost situaţii în care nu aţi făcut faţă intervenţiilor?
Z.C.: Numeric, suntem depășiți zi de zi, deoarece sistemul are hemoragie, lipsa acută de personal ne determină să facem munca a 3 oameni în tot atâtea schimburi.
Pentru orice altă întrebare, există secţiunea comentarii.
Lasă un răspuns