Am văzut o postare a unui domn candidat la funcţia prezidenţială din toamnă. Un domn care s-a căţărat pe tragedia verii în România. Îl ştiţi, nu-i necesar să-i tastez numele.
Apare alături de ministrul afacerilor interne, domnul Vela. Şi se laudă acolo domnul regretabil-fost-prezidenţiabil că a propus el chestii la întâlnirea cu ministrul.
Gen înfiinţarea poliţiei şcolilor, reorganizarea IPJ-urilor şi alte chestii care sună încântător.
Mărturisesc că mi s-a făcut pielea de găină, m-a furnicat şira spinării şi m-am pricopsit brusc c-o stare avansată de vomă.
Am rostit cu voce tare nişte rugăciuni, iniţial pentru a implora Cerul să-mi transmită dacă e vreun fake. Vreun photoshop.
Apoi, măcar să-mi transmită că de fapt pozele sunt făcute înainte ca domnul Vela să fi fost numit în funcţia pe care o ocupă în prezent. Nimic.
Apoi, am cerut măcar să mi se transmită discret că domnul ministru apare în acele ipostaze din bun simţ, după ce s-a trezit din senin cu povara prin preajmă şi că nu a legitimat existenţa personajului luând în considerare abordarea acestuia.
Te doare mintea şi dacă n-ai!!!
Evident că fiecare poate lua în considerare şi discuta cu oricine. Dar, domnule ministru, începuseră să vină urme de speranţe. Parcă normalitatea ieşea dintre nori.
Când colo, ne trezim cu situaţia asta care ne trezim puşi într-o cumpănă care la capătul celălalt n-are căldare goală care s-ajungă-ntr-un puţ. Draci, sunt draci în capătul celălalt, ridicaţi din cele mai necunoscute şi imprevizibile neguri ale imposturii.
E o cumpănă mai mare decât cumpăna aia în care pe de o parte domnul ministru propune super reforme şi reorganizare şi chiar adoptă atitudini conciliante cu sindicatele, iar pe de altă parte se discută despre anticipate şi nevoia de demisie sau demitere a Guvernului, deci şi a domnului ministru.
Cum aşa ceva? Ce se-ntâmplă? Nu ştia cine e, sau ce? Nu ştia care-s riscurile, sau cum?
Ei bine, exact cum spuneam şi-ntr-unul dintre articolele anterioare, ce ghinion pe noi, n-ai pomenit.
PUBLICITATE
