După ce termini şcoala de poliţie, intri în câmpul muncii, da, şefu’. În fapt, intri, însă, într-un complex de alte şcoli.
Primele şase luni, cele de tutelă, sunt absolut critice.
- referitor la munca de poliţie, tu nu ai voie să faci nimic, dar faci mai de toate;
- referitor la obedienţă, ori faci de toate, ori eşti trecut pe lista neagră. Şi eşti etichetat altfel decât în mod normal, deci nici pe Facebook, nici drept băiat bun, face de toate.
Dar trec şi cele 6 luni şi descoperi că de fapt a fost o nouă admitere. Că tu tot la şcoală te trezeşti. Salariat, dar la şcoala Da, şefu’!

Acuma totul e pe cârca ta şi în slujba cetăţeanului. Dacă în tutelă a trebuit să toceşti la disciplina obedienţă, ei bine, materia-corespondent pe mai departe pentru obedienţă este orientarea. Tre’ să ştii cum s-o arzi Da, şefu’.
Acolo poţi alege mai multe specializări, ca la limbi
- să zici ca şefu’ şi să faci precum colegu’,
- să zici ca şefu’ şi să faci ca şefu’,
- să zici ca şefu’ şi să faci ca tine,
- să zici ca tine, ca să pară că ai coaie, şi să faci ca şefu’,
- să zici ca tine şi să nu ştii cum se face,
- să zici ca şefu’ şi să stai non-stop pe telefon,
- să zici Da, şefu’! şi să-ntrebi colegu’,
precum şi alte opţionale, gen zici cumva, speri altcumva, chiar şi facultative, în situaţiile în care ţi se pare potrivit să adopţi atitudini extreme de lingualitate.
Eu sunt în anul 8, am trecut dreq prin toate specializările şi-mi dau şi palme să nu pic în tentaţia de a trece prin opţionale sau facultative.
După ce treci la ultimul nivel, fie că eşti sau nu capabil, nu mai zici Da, şefu’!, c-aud ăia micii, zici şi tu Da, şefe!, să pară la per tu, aşa.
În cazul celor care termină academia e un pic altfel, că la ei e şcoală de sus, nivel universitar, durează un an numai tutela. Se cheamă Da, şefu’, eu sunt şefu’, am înţeles!.