AŞA CEVA?! Un reclamagiu a concesionat un poliţist pentru 49 de ani

Incredibil! Un reclamagiu cu toate drepturile la zi a dat lovitura! Este adevărat, acesta are şi ceva restanţe, insesizabile din punct de vedere civic, la capitolul obligaţii, dar nu poate fi relevant într-o asemenea conjunctură. Aşadar, doamnelor şi domnilor, în premieră mondială, unpoliţist judiciarist este concesionat direct de reclamagiul care-i umplea oricum constant, concomitent, atât frigiderul cu carne, cât şi fişetul cu dosare.

Bineînţeles,

• pentru că situaţia operativă din perimetrul locuinţei reclamagiului, îngreunată masiv de activităţile infracţionale ale caprelor vecinilor, precum şi din proximitatea crâşmei preferate a căpătat deja proporţii biblice,
• pentru că reclamaţiile insului prezintă negreşit situaţii de maximă importanţă, importanţă d-aia mondială,
• pentru că-n ultima vreme a început să-şi ia şi tot felul de ţepe pe interneţi,
• pentru că poteca până la secţie devenise deja monotonă, cu atât mai mult cu cât ajunsese la înalte standarde în ce priveşte bătucitul arhitectural,
• pentru că oricum salariul respectivului judiciarist e plătit exclusiv de reclamagiu până la ultimul şfanţ, cu truda de rigoare,
• pentru că niciodată judiciaristul nu putea fi suficient de eficient cât să poată satisface măcar pe-aproape aşteptările reclamagiului,
• pentru că nu se mai poate, domnule!,

acesta s-a hotărât să solicite la CEDO dreptul absolut asupra existenţei judiciaristului său preferat, fiind dreptul lui îndreptăţit să solicite, după toate calculele.

Forma sub care a solicitat acest drept este concesiunea activităţii judiciaristului pentru 49 de ani, considerând că înlănţuirea situaţiilor pe care se vede nevoit să le reclame obsesiv atrage după sine starea de necesitate în ce priveşte soluţionarea cu celeritate, în timp util şi-ntotdeauna în concordanţă cu doleanţele celui în drept, plin de drepturi şi cu vreo două obligaţii, dar nu obligatoriu.

Nimeni nu se aştepta, dar drepturile-s drepturi, iar reclamagiul perseverent a obţinut ce şi-a dorit. Va plăti salariul funcţionarului public cu statut special atât cât se va bucura de serviciile lui în absolută exclusivitate, dar nu mai mult de 49 de ani.

Acum acest minunat reclamagiu se va putea bucura de răspunsuri la toate întrebările din oră-n oră despre ce anume s-a mai întâmplat în dosarele lui, declarând presei că e curios cât va dura până se va plictisi de abundenţa de răspunsuri cu care va fi învăluit în următoarea perioadă în legătură cu reclamaţiile lui importante şi deosebite.

PUBLICITATE