Este mai greu de acceptat, dar este vizibil. Aceste nevinovate frustrări de agent nu-s chiar puține. Și nici nu-s neapărat fine.
De câte ori se vorbește în spațiul public despre reorganizări prin poliție și alte tipuri de praf în ochi, inevitabil apare printre rânduri și visul cu comasarea corpului agenților de poliție cu corpul ofițerilor de poliție. Drept care ies la suprafață și frustrările aferente, țac pac, precum peștii de acvariu după fulgi.
Tot cam așa se-ntâmplă și când se bârfește despre acele examene pentru trecerea agenților de poliție în corpul ofițerilor de poliție. Ies discuții, cum s-ar spune.
Acum însă fiind o dezbatere publică pe repede înainte, de o intensitate ridicată, n-avea cum să nu fie adus în discuție și aspectul comasării celor două corpuri.
Argumentele?
- că multe poliții civilizate nu au 2 corpuri (dar să nu omitem că sunt și cu 3),
- că acest model este moștenit din comunism,
- că agenții muncesc cot la cot sau mai mult decât ofițerii cu funcții de execuție,
- că produce dezbinare între apartenenții celor două corpuri,
- că am putea avea academii și pe la Câmpina, Cluj,
- că favorizează comportamente discriminatorii etc.
Per total, frustrări. Asta e realitatea. Să recunoaștem. Ceva frustrant nu poate rezista tentației de a genera frustrări.
Diferenţierea de jure prevede clar că pentru a fi mister officer trebuie să ai studii superioare. Asta e musai. Să le dobândeşti fie absolvind Academia de Poliţie, fie absolvind alte instituţii universitare. Foloseşti apoi calitatea de licenţiat prin participarea la acele examene pentru trecerea în corpul ofiţerilor.
Cu şcoala postliceală sau doar cu bacul nu se poate, asta trebuie să acceptăm, că nu există stânga, nu există dreapta.
Drept urmare, trebuie să înţelegem că este foarte greu de reglementat o astfel de comasare în situaţia din acest moment.
Astfel, replicile alea care seacă orice agent pe interior „învăţaţi dacă vreţi să fiţi ofiţeri” au fundament concret.
Este cert că dacă s-ar omogeniza situația prin comasarea celor două corpuri, nivelul de bârfologie din sistem ar scădea dramatic.
Dar şi aici, ca peste tot, e o nuanță. Depinde și unde muncești. Frustrările se leagă şi de poliţist cu pericole, poliţist fără pericole. Că-n polițiile alea faine există un procent sănătos de civili, personal contractual. Mă uitam pe site-ul Departamentului de Poliţie New York (NYPD).
Citeşti acolo aşa: NYPD civilian employees play a vital role in supporting uniformed members of the service in reducing crime and keeping New Yorkers and visitors safe.
Păi ce-ai făcut bă nene băăăă?! Pentru cine nu e prieten deloc cu engleza, asta se traduce aşa: Angajaţii civili din cadrul NYPD joacă un rol vital prin suportul membrilor în uniformă în serviciul de reducere a criminalităţii şi menţinerii siguranţei newyorkezilor şi a vizitatorilor.
Am mai căutat şi ce să vezi?
În NYPD găsim aproximativ 36,000 ofiţeri şi 19,000!!! angajaţi civili. Adică structurile suport.
N-o zic cu răutate. Am şi eu prieteni care muncesc în structurile suport. Nu este lipsă de respect faţă de munca lor, este pura realitate. La noi suntem toți polițiști când vine vorba de asta.
Dar e altă discuție, faptul e consumat, nu merge cu degradări. Bine, cu întoaceri în operativ și cu angajarea de personal contractual pentru fiecare profil de activitate, probabil s-ar putea. Dar este la fel de complicat precum construcţia primului metru din autostrada Tg. Mureş-Iaşi, de exemplu.
Revenind, să-nchei într-o notă prietenească. Eu cred că cel mai clar se traduc frustrările în cazul unor agenți de poliție care se transformă, printr-un succes profesional remarcabil, în ofițeri.
Nu toți, mă refer la genul ăla dă băiat care pare că lasă în corpul agenților o bună parte din memorie. Chiar și din creier. Pentru că el crede că primește altul nou, bonus.
N-ai cum să fii polițist și să nu știi măcar un astfel de exemplar. Da, da, ăla care realmente uită ce-njura cândva și devine, practic, ce jura cândva că ar scuipa.
Ăsta nu mai e agent de poliție, dar e agent de traducere frustrări. Traficant de frustrări de agent, dintr-un corp în altul, practic.
Semnat, un frustrat.
PUBLICITATE
