De astăzi, 29 noiembrie 2020, furtul calificat nu mai e negociabil! Nu știu cum s-a produs minunea, pentru că destul de rar ne este dat să gustăm din normalitate la modul ăsta, dar s-a-ntâmplat.
Așadar, până acu’ răspunderea penală la furtul calificat era înlăturată de… împăcarea părților. Mereu mi-am zis că problema e la mine, că-s prost și că nu mă duce capul să înțeleg legiuitorul. Că-s departe de a fi expert, ce știu eu?!
Și, în timp, un timp deloc scurt, bineînțeles că s-a conturat un mod de operare în jurul acestei absurdități. Sau mai multe.
La modu’ simpluț, nenea hoțu’ fură, de exemplu, câte 20k lionși din 5 locuințe. 20k x 5 = 100k lionși. Corect?
Booon, acuma, să zicem că la a cincea face o pauză, pentru că intervine un impediment.
Adicătelea, surpriză, hoțu’ e identificat/prins în flagrant de polițiști. E reținut, polițiștii documentează activitatea infracțională a individului în raport cu fapta respectivă, ultima.
Când să ia domnii magistrați decizia emiterii mandatului de arestare preventivă, vine un fax, sau ceva. Părțile s-au împăcat.
Ce se întâmplă? În varianta light, varianta mai umană, practic, domnul hoț rupe din cei 100k lionși strânși vreo 50-60k și-i oferă persoanei vătămate.
Persoana vătămată, mai ales dacă e vreun bătrân, pupă cerul, zice săru’ mâna, scapă și de individ și nu numai că acoperă gaura, s-ar putea să facă gâlmă. Rămâne și cu bani și scapă și de răspunderea penală.
Sau, alt mod de operare, mai rău, după cum prezintă și domnul Cristi Dănileț aici, produce situații prin care persoana vătămată să se simtă presată, amenințată, fără ca infracțiunea de amenințare/hărțuire să se consume.
Bună afacere, nu? Din fericire, se mai face câte un pas, uneori chiar cu tupeu, spre normalitate.
Cine știe, poate va fi valabil pentru orice formă de furt. Și să nu neglijăm bulina neagră pe care o are, în aceeași logică, și uneori cu prejudicii halucinante, înșelăciunea.
Poate se mai coafează un pic situația și în spectrul violenței domestice (sau măcar în cazul infracțiunii de violență în familie), cu idioțenia aia de împăcare dintre agresor și victimă, care de fapt se cheamă presiune în aproape orice situație.
Ah, și mai trebuie rezolvată și situația judiciariștilor.
PUBLICITATE
Lasă un răspuns