Greşeli pe care le fac poliţiştii la început de carieră. Pentru că munca de poliţie este ca un burete îmbibat cu diversul neprevăzut, e clar că greşeala n-are cum să nu-şi facă loc. Orice poliţist este supus greşelii.
Există totuşi o serie de greşeli pe care le fac poliţiştii atunci când abia calcă pe covorul de început al carierei, pe care unii îl văd roşu.
Statul pe telefon. Pe vremuri se chema statul degeaba. Gândeşte-te că eşti nou, atenţia generală asupra comportamentului tău în serviciu e mai mare decât atenţia asupra comportamentelor celor mai vechi. Chiar dacă ai văzut tu că şi alţii stau pe telefoane, încearcă să limitezi obiceiul în timpul serviciului.
Share numărului personal de telefon. Indiferent dacă cei implicaţi în cazul la care intervii par foarte de treabă, chiar dacă sunt femei/bărbaţi arătoşi, nu da share la numărul tău personal. Cere-le numărul şi spune-le că-i suni tu, dacă va fi necesar. Asta dacă nu cumva ai o fantezie ciudată cu smartphone-ul tău transformat într-o centrală telefonică improvizată.
Nu te antura cu dubioși! E facil și poate fi tentant, nu o face, prudența e sfântă în această meserie.
Să nu te crezi arhanghelul dreptăţii. Una dintre cele mai complexe greşeli pe care le fac poliţiştii la început de carieră.
Indiferent cât ai tocit, indiferent cât te simţi de pregătit, este deosebit de penibil să crezi că le ştii de la început pe toate sau că are teoria prea multe în comun cu practica. Este literalmente imposibil, pentru că munca de poliţie nu e mecanică, nu găsești prea multe exactități acolo.
Pe bune! Postura arhanghelului dreptăţii pe care o afişezi este doar proiecția unui personaj imaginar indusă de valul modernismului, un personaj care te face doar de râs şi te face şi perfect evitabil. Dubios.
Dacă cineva drag şi experimentat te-a sfătuit să nu asculţi de colegii mai bătrâni, s-a referit să filtrezi orice informaţie cu propriul tău creier, nu s-o arzi superior. Nu să fii Toma Necredinciosu’ sau Gică Contra, obtuz şi inert la orice tentativă a vreunui coleg de a instaura în serviciu un „regim” în care „liderul suprem” să fie munca în echipă.
Vitejia. Nu vei impresiona pe vreunul dintre cei pe care vrei să-i impresionezi, sărind în foc ca un inconştient dezordonat, într-o disperare înverşunată de a-ţi valida sângele de poliţist. Din contră, îți vei obliga colegii să procedeze la activități periculoase, pentru a-ți feri pielea de prăjeală. Ia-le treptat, nu te grăbi, nu e o soluţie să furi startul.
A nu cere ajutor, nu e o soluție, nu e nici șmecherie. Când simţi că vrei tu să arăţi că eşti deja un super poliţist, dar nu eşti sigur pe ce faci, dă-ţi o palmă. Lasă prosteala şi sună pe unu’ care ştie să-ţi spună ce să faci. Tre’ să fii sigur că acţionezi cum trebuie.
Superioritatea faţă de colegi. În ultimii ani au tot venit colegi noi când ceilalţi colegi noi încă erau colegi noi. O greşeală urâţică e să te dai superior unuia angajat ieri, când tu eşti angajat acum câteva luni. Pe bune.
CITEŞTE ŞI: Colegii noi din poliţie să ştie
Superioritatea în general. Nu e niciun concurs aici. Nu te ajută cu nimic să o arzi superior faţă de oameni pe stradă. Nu trebuie nici să te setezi pe principiul adversității. „Civilii” nu-ți sunt dușmani. Chiar şi atunci când interacţionezi cu oameni jalnici, recidivişti, oameni ai străzii. Pe bune, crezi că te ajută să te chinui să arăţi că eşti superior unor oameni faţă de care oricum eşti superior, din oficiu? Evident că nu te ajută. Te ajută să arăţi că stăpâneşti situaţia prin fermitate, cu calm.
Nervii de pe lume. Nu mai e „la modă” să fii uşor de enervat. Ştii bine cum e cu amenzile pe la noi pe-aici. Când cineva-şi doreşte din tot sufletul să te enerveze, să-i satisfaci dorinţa nu e o opţiune care să te avantajeze neapărat. Încearcă o dată să pari imposibil de enervat. Să vezi ce frustraţi vor fi cei care îşi confirmă existenţa făcând concurs de enervat poliţişti.
Încearcă să nu greşeşti, iar când greşeşti, învaţă din ce greşeşti şi mergi înainte, vei supravieţui.
Bineînţeles, sunt mai multe greşeli pe care le fac poliţiştii la început. N-am vrut să intru în detalii de ordin estetic. Nici în metehne eşuate care trebuie evitate. Şi să nu uităm totuşi să punctăm că ne referim strict la greşeli, nu la gafe monumentale sau penale.
PUBLICITATE
