Infracţiunile copilăriei | Halloween-ul nouăzecilor

Până nu de mult, Halloween-ul nu era aşa de sărbătorit pe meleagurile carpato-danubiano-pontice, din motive cumva lesne de înţeles.

Copiii nouăzecilor şi începutului anilor 2000, pentru că pe acea perioadă am expertiză-desigur, n-au prea fost cu Halloween-ul decât cel mult aşa, la distanţă, căscând gura pe la TV şi bălind după bomboanele pe care le primeau copiii echipaţi dubios în filmele americane pe 31 octombrie.

Copiii acelor vremuri profund tumultoase erau cu colindul de Crăciun, cu urătura de Anul Nou sau cu Sorcova, iar pe restul anului doza de adrenalină era asigurată de săvârşirea unor infracţiuni mai mult sau mai puţin nevinovate, ori de rolul de victimă ale unor infracţiuni săvârşite de ăi mai mari, ăi mai şmecheri.

Să ne amintim, fără ruşine şi fără panică, oricum sunt prescrise, dă-le-n spanac de infracţiuni.

• furt de orice, inclusiv curent – deşi sună clişeic, o să exemplific numaidecât treaba cu furtul de cireşe, fie din livadă, fie de prin te miri ce grădină, astăzi n-ai cum să nu-ţi aminteşti şi să nu te oftici că nu te-ai gândit să exploatezi sâmburii – astăzi ai fi fost milionar de mai; dar furam şi altele, ne pricepeam, iar la nevoie puneam mâna şi pe bani care nu ni se cuveneau;
• palme la buci – se făceau concursuri de dat palme la buci, ăla care avea tupeu să dea palme la fund tuturor fetelor din şcoală, era ăl mai şmecher dintre şmecheri; infracţiunea la care se încadrează fapta: agresiune sexuală, prevăzută şi pedepsită de art. 219 din Codul Penal;
• conducerea unui autoturism – ştiţi voi, pe un drum d-ăla mai pietruit, cum erau aproape toate, mergea luat copilul în braţe să conducă şi el un pic, să-nvârtă de covrig, să fie bucuros; în cazurile mai extreme, unii copii se serveau şi singuri, cu tot cu pedale, mai ales dacă ajungeau la ele şi erau şi şmecheri, concomitent;
• loviri, ameninţări, reglări de conturi, şantaj, iar bullyingul era un fenomen într-o fază de apogeu, eu cel puţin am fost abonat ani buni la asta; îmi mai aduc aminte că prin clasa a şasea a venit un hăndrălău la şcoală, a intrat în şcoală, a venit în clasă şi m-a tras după el, m-a dus în baie şi mi-a trosnit o poacă peste bot de nu ştiam încotro să direcţionez stelele verzi din privire, dar omul avea un motiv intemeiat pentru care să facă aşa ceva: stăteam în bancă cu prietena lui minoră, el fiind major;
• distrugere – se spărgeau geamuri cu mingi, cu pietre, intenţionat sau din greşeală; mi-aduc aminte că pe vremea când aveam vreo 6 ani, un prieten mi-a arătat Trabantul tatălui său, iar eu m-am gândit să-i ating bara să văd cum naiba e maşina aia din carton – a căzut bara când am atins-o!, iar prietenul meu a zis că mă pârăşte lu’ taică-su’, numai că eu am venit cu soluţia salvatoare în ultimul moment, transpirat tot: m-am dus în casă şi am furat un colţ de franzelă proaspătă şi l-am mituit pe om, aşa am scăpat!

Eu am copilărit în municipiul Botoşani. Am avut o copilărie relativ liniştită faţă de media anilor, deci sigur lista poate fi completată infinit de oricare cititor care are peste 25 de ani. Fiecare dintre copiii nouăzecilor şi cei din vremurile comunismului au fost martori sau protagonişti ai unor întâmplări care astăzi sunt fie excepţii, fie sacrilegii sau ceva de genul ăsta.

Să aveţi un Halloween fericit!

PUBLICITATE