Pentru foarte mulţi dintre candidaţii la admiterea în poliţie e un adevărat vis a fi poliţist.
Foarte mulţi dintre ei fac eforturi considerabile pentru a izbuti a trece acel examen de admitere.
Am vorbit cu unul dintre cei care au trecut admiterea în poliţie din ianuarie 2019.
Este elev de poliţie nou nouţ al Şcolii de Agenţi de Poliţie Septimiu Mureşan Cluj.
De când ai simţit dorinţa de a fi polițist?
Încă de mic voiam să fac ceva pentru a ajuta comunitatea. Eu eram voluntar la tot ce se putea. Într-a șaptea am participat la concursul „cu viața mea apăr viața”. Maaare pompier eram. Abia la liceu am descoperit că sunt atras de diverse chestiuni legislative. Mă pasionează felul în care funcționează aplicarea legii.
A câta oară ai dat acum la poliție?
Chiar dacă sunt pasionat, sunt și leneș. Am încercat prima dată prin vara anului 2016. Am picat la primul examen. Cel psihologic. Am fost devansat (sic!). Anul următor, și celălalt, și cel ce a urmat, am insistat.
Ce vreau eu să îndrug e că gramatica limbii române și a limbii engleze n-au fost chiar cele mai bune prietene ale mele. De trei ori am căzut victorios la examenul scris. Am intrat a cincea.
Wow, ți-ai dorit mult! Ce te-a făcut să învingi acum?
Permite-mi să fiu puțin modest.
Îţi permit.
Ms. Cred că munca m-a făcut să reusesc. Am muncit mult mai mult decât o făcusem până acum. Mă îngrozea gândul unui nou eșec.
Probabil că a fost important şi că nu s-a mai dat bacul între timp. :)) Bănuiesc că știi totul despre admiterea în poliție, te-ntreabă lumea despre pași?
Aveam chiar un grup pe Facebook pe care îl moderam legat de admitere, de acolo unul pe WhatsApp. Mulţi credeau că-s elev de poliţie. Primeam tot felul de întrebări, asta după ce postam pe grup că, de exemplu, poți depune o cerere la IPJ-ul din județul unde ai domiciliul sau reședința pentru a te înscrie la concurs, tot se găsea unul, după 2 zile să-ntrebe el unde trebuie să se înscrie. Frustrant. Nu-ncercați asta acasă.
Dar, cel mai câștigat sunt, după toată treaba cu grupurile, că am câștigat unele prietenii sincere! Am descoperit duplicitatea oamenilor care, după ce stai, uneori cu orele, să le explici pașii necesari, fiind văzuți cu sacii în căruță, uită. Unii m-au șters de la prieteni pe Facebook. Dureros. Îți dai seama. :))
Și ești răbdător? Le răspunzi tuturor?
Da, aveam răbdare cu fiecare în parte. M-am gândit la varianta unui PFA, să vorbesc cu un șef, ceva important și să-mi dea un part-time în echipa de comunicare. Știi că Google răspunde indiferent cum scrii, ce scrii. Îți dă un rezultat. Ei, așa eram eu. 😀
Te-ntreabă si despre chestiuni valabile după admitere?
Multe dintre întrebări erau complexe: „Chiar trebuie să stăm la cămin și dacă suntem din Cluj?” Sau, „Ce materii o să facem?”; „Cum ne repartizează pe post?”. Și am răspuns. Îmi place așa mult, încât știu majoritatea lucrurilor despre.
Păi la ce-mi spui tu, ar trebui să treci peste școala de poliție. Măcar te bagi șef de clasă?
Ar trebui, nu-i așa?
E aşa?
M-aș băga, dar să fie oameni care să mă voteze, doar suntem în democrație. Deja am început să-mpart ulei şi zahăr. Mi-e să nu dau concurs pentru șefia clasei, că sigur l-aș repeta de câteva ori. Obișnuința.
Şi ce știi despre ce urmează?
Ştiu că până acum m-am pregătit să fiu un candidat bun (prea se obișnuiseră toată lumea de pe la IPJ Cluj și de la școală cu chipul meu), iar de acum mă voi pregăti să fiu un bun elev de poliţie. Știu că va fi greu, dar mai știu şi că munca l-a făcut pe om.
Hai zi ce urmează, lasă vrăjeala asta cu elev de poliţie!
Din noiembrie o să fiu un bun poliţist. O să bag cârcă pe teren câțiva ani, sau toţi. Mă mai gândesc. Asta dacă nu se vor gândi alţii pentru mine.
O să ascult umil toate zicalele de început de carieră, de la „ai intrat în poliţie când trebuia să ieşi” la „ăla e bârfitor”, „ăla e dus” sau „ăla te pune să repeţi şcoala”. Mă voi lăsa instruit doar în liniile statului de drept şi voi fi în slujba cetăţeanului apăsat, cu demnitate.
Mai ştiu că încă e posibil să nu prind prea multă experienţă şi să mă trezesc experimentat forţat. Pentru că, dacă se păstrează trendul din ultimii ani, până să-mi termin tutela, vor răsări alţi colegi noi. Deja o să fiu şmecher atunci.
Mai ştiu că o să am un salariu mare ca formă.
Cum adică mare ca formă?
Adică la ce foame am acum, e logic să pară mare. Dar uită-te cum îl scade acum accelerat cursul valutar. Sau uită-te pe un fluturaş de salariu, vezi dacă ce se spune se găseşte acolo.
Eu?
Nu tu, cel care o să citească… … .
În fine, o să fiu membru nemulţumit de sindicat şi o să vreau tot sau nimic pentru acea cotizație. Ştiu că o să mi se demonstreze că sunt doar un puști cordit cu metehne vechi și o să primesc și ce nu merit de banii ăia. Sau poate pun umărul, pentru că „viitorul ne aparține”.
Încă nu ştiu dacă o să bag capul la nisip panicat când o să mi se-ncalce drepturi sau o să merg pe burtă îmbălsămat în zona de confort.
Interviul s-a încheiat inopinat, întrucât elev de poliţie Crinuţ Vîrtic s-a dus din instinct într-o sală de sport, pentru a repeta traseul de la admiterea în poliţie, lăsând telefonul la vestiar.
PUBLICITATE
