RIP Amariei Cristian!
Nu a durat chiar puţin până a fost prins criminalul, începuseră să ne ia puţin emoţiile că se va scufunda speţa aşa în negura timpului. De neconceput.
Pentru că astfel de situaţii regretabile trezesc opinia publică şi au un puternic impact emoţional, inevitabil se întâmplă lucruri. Multe.
Evident că nu se întâmplă lucrurile aşa cum ne-am dori noi.
În gălăgia din sistemul ăsta, echilibrul e un lux, dacă nu chiar un vis.
Au curs cererile de demisie către doamna Carmen Dan.
Eu cred că dumneaei n-a fost atât de ministru la interne, cât a fost personajul creat special pentru a o reprezenta în spaţiul public, în discursuri din atâtea direcţii, în tot felul de retorici.
Mii şi mii şi mii false impresii împuşcate direct în bârnăul amuzat ori revoltat al multora dintre noi.
Să nu omitem.
Doamna Carmen Dan este printre cei mai longevivi miniştri de interne postdecembrişti.
Gândeşte-te că de la mandatul dintre 2000 şi 2004 a lui Ioan Rus, nu s-a mai ajuns la 2 ani şi 5 luni de şefie la interne.
Doi ani şi 5 luni în care a fost o ţintă continuu, non stop. Fie dupe urma greşelilor gramaticale care le mai făcea, fie dupe urma unor nonsensuri, dar decât câteodată, fie dupe urma nefericitelor situaţii tragice care s-au produs în timpul mandatului dumneaei.
Doamna Carmen Dan a rezistat.
Dacă eşti un ministru excelent, complet indiferent la influenţe şi total incoruptibil, nu e nevoie să rezişti. Nu?
Aşa ar fi cât se poate de firesc. Dacă vezi că oamenii de sub tine sunt tâmpiţi şi nu-ţi înţeleg politicile, filosofia managerială ori discursul, te dai deoparte, nu?
Dacă ai fost ales de cetăţean, fie el sau nu angajat MAI, pentru a fi în serviciul lui, nu se cheamă că cetăţeanul e obligat să te suporte şi după ce constată că nu vă potriviţi.
Ştiu, vei fi tentat să spui că sunt naiv când vei citi asta. Votul e la noi acum. Ăsta e un fapt, cât oi fi eu de naiv.
Şi nu vorbesc aici despre dreptate, că sunt alte locuri pe blogul ăsta unde pot vorbi despre dreptate.
Pentru a şti ce trebuie să facă un ministru de interne, este arhisuficient să citești măcar 10% din fișa postului ministrului de interne.
Să fim pragmatici, suntem praf din multe puncte de vedere
Noi nu avem ce au cei de la locală. Aşa e. Dar avem şi noi partea noastră de vină aici.
În primul rând, am pus umărul serios cu toţii să facem cadavrele pe roţi să mai ducă înc-un pic.
În al doilea rând, să ne aducem aminte că ne-am strâns la proteste şi am fost efectiv ignoraţi, persiflaţi, în repetate rânduri.
Ultima oară chiar am fost mulţi. Pur şi simplu n-a contat. Dar nici noi n-am fost cei mai coerenţi.
În mod normal, în astfel de situaţii, reprezentanţii sindicatelor fac demersurile pentru ca protestul să fie legal, dau de veste angajaţilor şi… atât. Treaba lor ca sindicalişti e gata. Se transformă în angajaţi protestatari şi strigă într-un suflu cu toţi ceilalţi.
Nu în grupuleţe pe căprării şi culori, cât mai mulţi poliţişti cu steguleţe cu siglele şi numele sindicatelor.
Ce e aia? Ce transmiţi când ai un banner sau o japoneză cu numele sindicatului în faţa ministerului?
În al treilea rând, nu ştiu cu câtă largă inimă votăm noi pe cineva care ne promite condiţii mai bune de lucru şi atât. Fără un ban acolo la salariu.
Au fost acum alegeri, şi au început unii şi alţii să latre că gata, se taie, se face, se drege, şi ne-am căcat imediat la pachet pe noi.
Ştirile au tot venit, logic, mai noi, mai vechi, că aşa se întâmplă când foamea fricii de tăieri miroase urât.
Într-adevăr, oricui îi este un pic panică să nu se trezească cu salariul la jumate luna următoare. E la fel de logic.
Dar acum e un moment altfel, nu-s vorbe goale.
Chiar şi aşa, cât nu ştim noi, oamenii de rând, pe ce lume trăim, după spusele specialiştilor în realitate.
Avem alegeri peste 6 luni, după aia vom avea după alte 6 luni, după aia după alte 6 luni.
Avem şi noi 1 an jumate în care ne vine rândul imediat. La vot. Nu peste 4 ani. Ci peste câteva luni.
Nu e momentul să alegem, în mod tradiţional, să ascultăm promisiunile mai convenabile.
Dând crezare informaţiilor prezentate de articole vechi de jumate de an în care scrie despre un viitor care încă nu s-a petrecut, cum că unii care nu-s la putere, dar sigur vor fi, vor tăia, vor drege, e normal să alimentăm dorinţa creatorilor de a aduce în cotidian acest tip de informaţie.
Hai boss cu alea cu tăierile că-s căcaţi aştia la cur după alegeri.
Suntem trataţi ca oile. Uitaţi-vă pe multe dintre grupurile cu poliţişti la postările din zilele de după alegeri şi analizați un pic veridicitatea materialelor, a site-urilor care le găzduiesc etc.
Echilibrul ne ancorează cel mai eficient în realitate.
Numai aşa putem spera că vom ajunge cu adevărat vreodată să ne lăudăm cu un sistem tot mai performant.
Acum abia s-ar zice că e funcţional.
În final, celor care tot spun că poliţiştii nu produc nimic, le doresc să producă în linişte. Noi încercăm să producem schimbarea aia care să nu ne mai pună în situaţia de a auzi despre colegi căzuţi la datorie.
PUBLICITATE
