După cum bine cunoaştem, există anumiţe categorii de oameni care, în diferite situaţii la limita legii, îşi imaginează o aură deasupra capului care-i conferă un soi de imunitate.
Întotdeauna, atunci când oamenii sunt puşi într-o situaţie neplăcută ori sunt surprinşi comiţând o contravenţie/infracţiune, tind să caute în disperare căi de scăpare. Reacţie care derivă din nişte chestii naturale.
Fuga nu mai e de mult la modă, dar este încă folosită de mulţi barosani.
De asemenea, nici a fi cine ştie ce politician, influent sau şef cine ştie pe unde nu mai este la modă.
Despre unele imunităţi închipuite am mai bârfit aici.
Imunitatea bărbatului în casă.
Foarte mulţi bărbaţi încă trăiesc cu impresia că în casa lor, muncită pe brânci, femeia şi copiii sunt subordonaţi de drept.
Mulţi dintre ei şi-au luat-o-n bot în 2019, odată cu reglementarea ordinului de protecţie provizoriu.
Ordinul de protecţie provizoriu poate fi emis de poliţistul sesizat cu privire la săvârşirea de către partener/soţ/soţie/părinte/copil a actelor ce intră în sfera violenţei domestice.
Atât infracţiuni – hărţuirea, ameninţarea, violenţa în familie ş.a. -, cât şi contravenţii – expresii sau cuvinte jignitoare ori vulgare.
Astfel, chiar şi din casa ta, munculiţa ta, poţi fi evacuat, cu obligaţia de a păstra o anumită distanţă. Şi faţă de casă, şi faţă de victime, şi faţă de locurile de muncă ale acestora sau şcoli.
Mulţi însă nu şi-au luat-o-n bot niciodată. Şi nici nu se ştie dacă şi-o vor lua vreodată. Pentru că au reuşit să-şi reglementeze intrafamilial imunitatea asta închipuită.
Am putea presupune că asta încă se întâmplă îndeosebi în zonele rurale. Dar nici urbanul nu e mai prejos, cu siguranţă! Din păcate.
Imunitatea persoanei cu dizabilități.
Sună telefonul secţiei de poliţie. O persoană cu dizabilități apelează pentru a cere ajutor.
-Bună ziua! Sunt persoană cu dizabilități, soția și, implicit, îngrijitoarea mea vrea să părăsească domiciliul. Vreau să raportez părăsirea domiciliului.
Pe fundal, se auzea o voce de femeie mormăind, apelantul folosind un ton revoltat. Atmosfera era de scandal domestic.
Întreb: Doriți să se deplaseze un echipaj de poliție la domiciliul dumneavoastră? Spuneți-mi adresa.
-Nu. Ce să facă poliția aici, s-o escorteze?
(în fundal se aude ar fi mai bine să vină poliția)
Instantaneu, interlocutorul acoperă fundalul cu un ton agresiv:
-Taci futu-ți morții mă-tii, ce treabă ai tu? Parcă plecai!
Bineînțeles că, auzind minunata înjurătură, am considerat necesar să fac un pic pe prostul, că luat de prost eram oricum.
I-am zis omului că este complet nepotrivit să suni la poliție și să înjuri în halul acesta.
Apoi, el mi-a ridicat-o la fileu, pe un ton impunător, cu tupeu:
-Păi nu te-am înjurat pe tine!
-De unde să știu eu pe cine ați înjurat? Ați sunat la poliție și ați început să înjuraţi de toţi morţii.
– Dar ce faci, domnule, eu te sun să cer ajutor și tu mă cercetezi pe mine?
– La fel pot pune și eu problema, dumneavoastră sunați la poliție ca să cereți ajutor, înjurând de toți morții?
-Nu te-am înjurat pe tine, nu mai interpreta, nu mai am nevoie de niciun ajutor, cum te cheamă pe tine?
-M-am prezentat când am răspuns, dar mă prezint de câte ori doriți, sunt papagalul dumneavoastră!
Ca orice discuție cu un cetățean nemulțumit, începe și se-ncheie cu „prezintă-te”.
Departe de mine gândul de a generaliza. Departe şi gândul de a judeca. Dacă ne gândim puţin, facem o listă lungă cu lucruri pe care trebuie să le suporte o persoană cu dizabilităţi. Multe dintre cele pe care trebuie să le suporte, probabil majoritatea, sunt cauzate de oameni.
E firesc să-şi piardă firea. Însă e valabil pentru noi toţi, precauţia este o armă importantă în lupta cu fustrarea, care se transformă ulterior în ură, agresivitate, impulsivitate şamd.
A fost destul de evident că omul ştia că nu-l ajută cu nimic în acel moment că notez eu undeva că soţia lui părăseşte apartamentul în înjurăturile lui. Ideea a fost să sune la poliţie, ca ea să vadă că el a anunţat la poliţie că e fugară. Apoi, ea să revină la sentimente de subordonare.
Ce vreau să spun e că aceste imunităţi închipuite reprezintă o sursă importantă de rău. De scandal. De bârfă. De răutate. De mai rău.
Dar ţie nu ţi se poate întâmpla.
PUBLICITATE
Lasă un răspuns