Întunericul 5. Oameni în uniformă şi presiune

După tot tămbălăul media care a executat constant focuri d-alea gen M14 în toţi poliţiştii din ţara asta, presiunea opiniei publice nu are cum rămâne fără urmări.

După toate demisiile alea care ne-au fost plimbate pe sub nas, poliţiştii au rămas.

Sunt multe motive pentru care se direcţionează mereu ura spre ei. Poliţiştii sunt foarte accesibili pentru populaţie. Evident, mai sunt şi alte pseudomotive aka interese.

Fiind, totuşi, atât de accesibili şi uşor de detestat, oamenilor le vine destul de logic şi uşor să-şi descarce ura pe oameni în uniformă.

Aduc în discuţie subiectul ăsta pentru că am observat destulă ură generată în această direcţie chiar şi de către oameni foarte inteligenţi.

Tentaţia e mare

Bineînţeles, nu putem scoate din ecuaţie faptul că o lozincă veritabil logică trebuie să fie şi injectată. Substanţele injectate sunt realizate de oameni foarte inteligenţi.

Revenim, deci, la ura faţă de oameni în uniformă, orchestrată prin intermediul mass-media. Oameni în uniformă care din punct de vedere social coexistă în aceeaşi categorie cu aruncătorii de noroi.

Vine aşa teoria: Poliţiştii sunt proşti, inculţi, incompetenţi. Mass media a tunat continuu retorici parţial sau de-a-ntregul false. Poliţia, poliţia, poliţia.

Şi oamenii văd oameni în uniformă. Mă văd şi pe mine, sunt în uniformă, mă-njură, se comportă ostentativ. Acum vreo săptămână, o doamnă mi-a comunicat un ultimatum: Aveţi 30 de minute să rezolvaţi!

Oamenii speculează presiunea. E tentant. Şi decât să-njure televizorul când apare cine trebuie, mai bine mă înjură pe mine. Un ciurli burli care abia aşteaptă ziua de salariu ca activitate principală în viaţă.

Mulţi fac parte din acea categorie de inşi care şi-au încercat-o la poliţie, dar au fost prea mulţi cu pile şi n-au intrat.

Oamenii normali trebuie să înţeleagă că ţinta e sus. Că lucrurile nu se vor schimba niciodată câtă vreme noi ne vom lăsa dezbinaţi. Adică şi bătuţi, violaţi, sechestraţi, şi cu banii luaţi.

Presiunea pe care o exercită opinia publică de pe urma acestor valuri de ostilitate vizavi de poliţişti de după Caracal este specială. Aş fi spus infernală, dar sigur s-ar fi trezit careva să zică că mă plâng, că numa’ pretenţii, că huooo, băăă, pensie specială, huoooo!

aug. 16, 2019Andrei Sulugiuc

PUBLICITATE

Comments: 3

AdrianS
3 years ago
Eu am fost printre cei care au comentat online ca ura trebuie indreptata catre cei cu putere de decizie (cu riscul de a-mi lua injuraturile de rigoare) si ma vad nevoit sa remarc 2 aspecte. Nu este o opinie atat de nepopulara in aceasta perioada pe cat s-ar sugera, dar nici nu este una potrivita daca vine din partea fortelor de ordine…

Pentru ca nici „voi” nu sunteti fara vina din perspectiva omului de rand si cinstit care ar vrea sa fie impartial/corect in aceasta chestiune. Sa zicem ca eliminam miraculos politicul din activitatea Politiei si celorlalte institutii din cricuitul de interventii. Ne ramane totusi o imensa durere in pix, indolenta personalului. Si asta nu este o problema triviala, poti sa ai managementul lu’ peste prajit si tot nu o sa poti profesionaliza fortele de ordine daca te lovesti de asa ceva. Desigur, romanul este obisnuit cu aceasta atitudine din partea „autoritatilor” statului, dar in cazul fortelor de interventie, se loveste de asta atunci cand are nevoie mai multa de ajutor. Si tu si altii veniti dupa astfel de situatii de criza si le cereti sa nu reactioneze asa ostil fata de voi. Nu este o cerere rezonabila.

Voi sunteti cu problemele voastre, iar noi publicul larg avem partea noastra de vina. Noi, ceilalti, putem sa cerem asta pentru ca si noi la randul nostru trebuie sa intelegem partea noastra de vina pentru care situatia de fapt este asa cum este.
Reply Cancel
Daniel
3 years ago
Andrei, ce spui tu aici nu este decat o alta scuza, o alta incercare de genul „hai sa ne ascundem dupa deget”.

Spui ca vina este a celor „de sus” … un fel de inamicul de serviciu, acel vinovat generic care face niste nenorociri si nimeni nu-i poate face nimic.

Dar te intreb eu acum:
1. Tot ala „de sus” este cel pe care l-a durut undeva cand m-am dus sa reclam ca un idiot a lovit 6 masini la mine pe strada si a fugit? Si mi-a spus ca n-are ce sa faca, ca e pierdere de timp.

2. Tot ala „de sus” este cel care sta si atarna la spaga, in locuri stiute din Bucuresti, in fiecare zi?
Si toata lumea stie, si asta se intampla de zeci de ani?

3. Tot ala „de sus” este cel care care statea in masina si nu se uita la fata de 14 ani, violata si plina de sange de langa masina lui (intamplare de acu cateva saptamani).
Sau aia pe care i-am vazut stand in masina si jucandu-se pe telefon si ocupau o banda intreaga dintr-un drum cu o banda pe sens?
Sau aia care pun girofaru si pornesc sirena si apoi ii vezi peste 5 minute la coada la saorma?

Haide sa lasam vrajeala asta ieftina, ca nu era ministrul sau presedintele „pe combinatie” cu proxenetii din Dolj sau aia din Constanta sau mai stiu eu unde.
Tot aia ca tine isi iau fie banuti, fie portia de prospatura de la astia.

Daca tie nu iti convine, faci ceva: mergi la superior, mergi la seful lui, iesi public, mergi in presa … daca nimic nu merge, iesi din sistem.

Si ca idee: am cunoscut si politisti care erau pusi pe treaba si tocmai colegii lor i-au ars si i-au lasat pe mana interlopilor.
Reply Cancel
- Andrei Sulugiuc
  3 years ago
  „Ăla de sus” putea face încă de acum 30 de ani astfel încât astăzi, cele 3 puncte să nu-şi fi găsit corespondent în realitate. Nu e vrăjeală. Nici ce scriu eu, nici ce scrii tu. Toate problemele cu care ne confruntăm astăzi au mamă, au tată. Putea fi totul altfel, dar nu e. N-am zis că nu există poliţişti naşpa, dar asta nu e, aşa, o chestie întâmplătoare. Voi scrie un articol despre asta. Ideea este că schimbarea aia de bază nu se poate produce de jos în sus, decât dacă are populaţia vreo revelaţie d-aia SF şi ţipă într-un glas. E ca şi cum ai vrea să operezi caracatiţa pe creier şi îi faci tăietura în capătul unui tentacul.
  Reply Cancel