Foarte multe dintre sugestiile aduse Poliţiei Române ori poliţiştilor pe reţelele de socializare au legătură cu M-ai luat pe mine, da pe el nu-l vezi?.
Oamenii cred că lipsa asumării responsabilităţii unei fapte este în strânsă legătură cu conceptul de democraţie.
Chiar şi dacă este o greşeală, chiar dacă ai dreptate, dacă ai cale de atac şi ştii dinainte că n-ai nicio şansă altfel, de ce să consumi nişte energie împotriva ta?
Unii exagerează mult. Atât de mult că ai putea crede ciudăţenii. Cum ar fi să scrie în lege că poliţistul trebuie să se intereseze de posibilităţile contravenientului, înainte de a-l amenda.
Ori de poziţia socială.
Ori de facturile neplătite sau plătite cu bani nemunciţi încă.
Da, e nasol pentru aproape oricine în România să ia amendă. Legile s-au relaxat destul de proeminent în ultimii ani. Legislaţia rutieră părea cândva că-i din dură-n mai dură. Cândva.
Unde să se mai ajungă?
Faptul că în timpul cât tu eşti sancţionat, altcineva săvârşeşte o contravenţie, nu-ţi conferă imunitate. Exact aşa cum atunci când tu săvârşeşti o contravenţie. Şi scapi pentru că poliţistul este deja ocupat. Şi nu, nu opreşti singur să aştepţi poliţistul să termine treaba.
De asemenea, faptul că tu eşti vădit mai sărac decât cel pe care-l arăţi c-un deget ca fiind la fel de contravenient ca tine, nu-ţi conferă imunitate.
E ca la fotbal, când se dă penalty şi protestezi în draci. Culmea, diferenţa e că acolo n-ai căi de atac. Poţi să protestezi cât vrei, decizia arbitrului e definitivă şi irevocabilă.
În ciuda faptului că am fost criticat că mă cac pe limba română, pentru că folosesc engelzisme, o să-mi iau inima-n dinţi şi-o să scriu că toată treaba asta se cheamă whataboutism. Asta e.
E foarte simplu, dacă avem pretenţii, trebuie să le-avem întâi de la noi. Dacă ai făcut-o, ia-o pe amendă şi du-te cu ea la Judecătoria pe raza căreia ai luat-o, asta tre’ să faci dacă eşti nemulţumit de arzi, dar vrei democraţie.
PUBLICITATE
