În Bucureşti, unul dintre motivele principale pentru care cetăţenii nu se simt confortabil e zgomotul.
La fel, zgomotul este unul dintre argumentele pentru care unii nu se mută în Bucureşti.
Zgomotul e produs de mai mulţi factori. La orele de vârf, însă, trebuie să recunoaştem, claxonatul e baza.
De multe ori prin intersecţii ai impresia ca e vorba de vreun cor care încearcă ceva strident cu claxoane.
Care sunt motivele pentru care claxonează bucureştenii? Care mai de care mai întemeiate, îţi dai seama.
- pentru că cel din faţă a oprit, întrucât intersecţia e blocată. Tu claxonezi, totuşi, că e verde;
- pentru că cel din faţă nu a percutat în trombă în fracţiunea de secundă în care s-a trecut la culoarea verde;
- pentru că cel din faţă acordă prioritate prea multor pietoni;
- pentru că cel din spate te-a claxonat că i-ai tăiat calea şi nici măcar n-ai semnalizat;
- pentru că cineva te claxontează;
- pentru că auzi mai multe claxoane;
- pentru că, în opinia ta, pietonul se mişcă prea încet;
Pentru că ai avut o zi proastă la muncă;
- pentru că cel din faţă stă, la semnalul agentului de poliţie, chiar dacă e verde;
- pentru că plouă sau ninge, scade vizibilitatea, claxonatul în gol în cor alungă vremea rea;
- pentru că cel din faţă nu a avut acelaşi gând cu tine, acela de a forţa culoarea galbenă a semaforului;
- pentru că cel din faţă s-a angajat pe banda pentru înainte şi la dreapta pentru a merge înainte şi stă la culoarea roşie, iar tu nu poţi face dreapta pe intermitent;
- pentru că cel din faţă aruncă cu lichid de parbriz pe maşina ta;
- pentru că vezi claxonatul ca pe un joc fain, încă de mic copil.
De asemenea, claxonezi în orice moment în care ţi se pare că dacă o faci, o să stai mai puţin în ambuteiaj.
Despre claxonatul după femei nu merită să discutăm. La oră de vârf, majoritatea şoferilor au un loc de muncă.
Cel mai bine ar fi să nu mai claxonăm deloc şi să eliminăm o sursă importantă de zgomot, ar fi amuzant! 🙂
PUBLICITATE
Lasă un răspuns