Am aruncat o privire pe nişte rezultate la concursurile organizate de Inspectoratul General al Poliţiei Române pentru ocuparea unor posturi vacante de ofiţeri prin încadrare directă din sursă externă.
După cum bine ştim cu toţii, pe la concursurile organizate pentru admiterea în poliţie, în şcoli sau academie, este în mod tradiţional o concurenţă acerbă. La fel şi în situaţia concursurilor pentru ocuparea posturilor de agenţi de poliţie prin încadrare din sursă externă, fiind cerinţele mai soft. Ba chiar la fel şi la concursurile pentru accederea în corpul ofiţerilor, ştim bine, e aglomerată atmosfera mereu.
Ei bine, la aceste concursuri de pe urma cărora se poate accede direct în câmpul muncii, direct cu grad de ofiţer, nu prea se îngrămădeşte lumea.
O să dau un exemplu. După cum se poate consulta dând click aici, rezultatele la proba scrisă a concursului organizat pentru ocuparea a 52 posturi vacante de ofiţer de poliţie în Capitală, în specialitatea investigarea infracțiunilor informatice, prin încadrare directă din sursă externă, ne arată faptul că s-au înscris doar 21 de candidaţi. Tot aceste rezultate, ne arată că patru dintre aceştia nu s-au prezentat la examenul scris, iar alţi patru au luat note sub şapte, fiind astfel respinşi. Rămân, deci 13 candidaţi admişi. 13 posturi vacante vor fi ocupate, din 52.
Cam atât de atractivă este Poliţia Română pentru oamenii cu studii superioare. Pentru cine ştie cum funcţionează sistemul, nimic din toate astea nu poate fi surprinzător. Dacă pentru admiterea ca agent de poliţie din sursa externă ori pentru admiterea în şcoli sau Academie, cerinţele în ce priveşte studiile sunt minime – adică să ai bacul luat, în situaţia acestor posturi de ofiţer, lucrurile stau un pic altfel.
În această situaţie:
- nu mai vorbim despre copii care au terminat liceul şi-şi doresc de mici să fie poliţişti sau pur şi simplu consideră oportun să aleagă o cale sigură pentru a ajunge în câmpul muncii;
- nu mai vorbim despre oameni care pot încerca să participe la admitere dacă tot se poate, că cine ştie, mare lucru de pierdut nu e, trebuie doar bacul, dăm examenul, poate pică de o carieră în poliţie, salariu sigur, serviciu stabil, pantalonul la dungă, pantoful lucios, alte astea;
- nu mai vorbim despre oameni care nu sunt prea mulţumiţi de locurile de muncă pe care le-au avut sau pe care le au la îndemână în civilie.
Nu. Aici vorbim de un necesar la angajare mai altfel pentru această castă. Oameni bine pregătiţi, cu studii superioare în domeniul pentru care aplică. În exemplul sus-menţionat, oameni care în privat pot obţine joburi cu salarii cel puţin duble decât ce le poate oferi poliţia, asta dacă sunt IT-işti mediocri, pentru că altfel salariile sunt ameţitoare pe zona aia.
Nu mai pun la socoteală faptul că Poliţia Română pretinde practic, prin natura concursurilor, angajarea unor specialişti cu pretenţii pentru a se ocupa de infracţiunile informatice înainte de a aduce la zi aparatura pe care aceştia ar trebui să lucreze.
În condiţiile astea, care ar putea fi concluzia? De ce atât de slab interesul pentru aceste posturi? De atrăgătoare ce sunt, dragile de ele?
Nu trebuie să ne simţim prost, ăsta e sistemul, acelaşi sistem descris şi-n reportajul Recorder. E atrăgător doar pentru cei care sunt la început sau pentru cei care mai vor o şansă. N-are rost nici să fim ipocriţi, pentru a atrage nişte potenţiali judiciarişti buni pe fraude informatice, se cheamă că aceştia ar trebui să fie încadraţi pe scheme de salarizare separate, sau ceva de genul ăsta. Să fie atraşi oamenii cu ceva. Altfel, mergem înainte, că înainte era mai bine.
PUBLICITATE
