Pe măsură ce îmbătrânim suntem tot mai frustraţi. E firesc. Asta generează inevitabil conflicte mai mici sau mai mari între generaţii.
Este însă destul de important şi să conştientizăm care ni-s frustrările astea. Şi unora le iese, dacă-s suficient de relaxaţi sau interesaţi de integritatea lor morală. Sunt puțini, însă.
Majoritatea covârșitoare nu are timp de analize sau vine știe ce filosofii de viață și trăiește clipa. Curge râul, curge.
Dacă ar fi toți niște interesați de propria existență în mod real (nu doar în ce privește buzunarul, avuția și binele propriu), am putea reuşi să fim mai puţin prea plini de noi în circumstanţe în care argumentele nu ne sunt dintre cele mai pertinente. Sau chiar tind a fi ridicole. Sau chiar sunt, la modul îngrozitor, ridicole.
Ca exemplu, una dintre frustrările mele din categoria asta îmi spune că încă mai sunt şi eu la început. Pentru că, nu-i aşa, timpul trece ca vântul ăla lin, aproape că nici nu sesizezi când te trezeşti „experimentat”.
Totuşi, la începutul începuturilor carierei mele în poliţie, gen pe vremea mea, la începutul anilor 2010, situaţia per total era mai sumbră decât acum, dar nu mai sumbră decât acum 20 de ani. Dar e cu skepsis aici.
Apropo de acum 20 de ani, nostalgicii au motivele lor să plângă după acele vremuri, dar asta nu se cheamă că era mai bine. Sunt frânturi de logică care se strecoară printre nostalgii.
Aşadar, pe vremea mea, toţi spuneau că am intrat în poliţie când trebuia să ies. Salariul era spre deloc, era perioada aia grea de după tăierile masive, apăsări, disponibilizări, iar drepturile erau şi mai stângi decât acum.
Benzină se dădea cu porţia. Lucram în weekend pe aceeaşi bani ca-n rest, băgam pedestru în draci, rupeam asfaltul pe capitală.
Bineînţeles că cei bătrâni îmi spuneau că mă plâng aiurea, că ei au băgat şi mai multă talpă. Dar, cumva, când le convenea, plângeau după vremurile apuse. Contradicţii. Adică pe de o parte îmi povestești ce frumos era când toți de pe piață îți pupau tălpili, iar pe de altă parte îmi spui să nu mă plâng că am băgat 4 ani talpă, că iei au băgat 10. Bun, dar în aceleași condiții? Cu bani spre deloc, cu căprării și controale ostentativ realizate pentru a dezvolta tot mai mult chinuiala?
Eu cred, cu toate datele pe care le am strâns, că perioada 2010-2015 a fost cea mai grea pentru Poliția din București, din perioada postdecembristă. (atenție, nu mă refer la situația operativă, cât la condiții de muncă, salarii, drepturi etcetera etcetera).
Logănelele băteau până stăteau şi-apoi nici dracu’ nu le mai mişca. Ah, ba da, funia, le trăgeau alte Logănele, şi ele la un pas până la a da colţul.
Timpul a trecut şi am mai progresat şi noi un pic.
Nu am progresat chiar mult, dar suficient cât să te-ncerce un sentiment de invidie acolo când vezi cum se alintă ăştia mici dacă fac 2 servicii la rând pedestru, că nu merge AC-ul la Logan, că scaunul e prea pe faţă şi stai înghesuit sau alte d-astea.
E valabil de la generaţie la generaţie.
Noi însă trebuie să schimbăm placa. Trebuie să ştim că nu e ok. Că suntem băieţi deştepţi. Să n-o mai ardem cu vremurile vechi când cerem obsesiv să fie mai bine.
Să nu mai dăm peste nas doar pentru că nu-i ca pe vremea noastră sau pentru că noi ne-am luat-o-n freză cândva pentru mai puțin decât ce se permite acum.
N-are cum să se-ntâmple progresul fix cum ne dorim noi, cei care îmbătrânim odată cu el.
N-are cum să se plângă agentul de ceva în funcţie de ce a trăit alt agent, mai boşorog decât el. Logic.
Eu strâng din dinţişori când mă gâdilă şi-ncerc să tac naibii din gură când mă mănâncă limba. Îmi vine să urlu câteodată, dar prefer să nu mă fac de căcat.
Că nu interesează pe nimeni ce greu mi-a fost mie cândva şi nici nu ajută pe nimeni să manifest diferite forme de ciudă în sensul ăsta. Ba chiar mă fac de căcat. Mă-mbătrânesc mai rău decât mă-mbătrâneşte vremea.
Dacă tu ţi-ai luat vărgi în talpă, nu înseamnă că trebuie să-şi ia şi alţii.
Hai cu progresul, hai cu dotările, poate data viitoare vin şi nişte autospeciale mai ţapene.
Poate în 2025, colegii tineri se vor plânge că n-au pe autospecială decât 400 CP sau că se mişcă greuţ laptopul de pe ea, cine ştie?! Aia e. Hai cu progresul!
PUBLICITATE
Lasă un răspuns