De când lucrez în poliţie am fost foarte atent la detalii. Tot ce m-a surprins negativ a devenit treptat studiu de caz. Şi când observi, le vezi pe toate. Inclusiv pe-alea care apar şi pe la televizor. Uneori e de bine pentru poliţişti, iar alteori, încă destul de des, e nasol. Unii rămân sau se ridică, alţii pică.
FOARTE MULŢI DINTRE NOI, POLIŢIŞTII, ÎN SPECIAL CEI MAI INIMOŞI, VORBESC AIUREA ÎN CONTEXTE NEGATIVE CU FĂPTAŞI DE PRINTRE NOI, ŞTII TU, ŞI POLIŢIŞTII POT FI OAMENI ŞI VIAŢA ÎI POATE DUCE ÎN POZIŢIA DE INCULPAT SAU MAI NASOL. SE ADUC CA ARGUMENTE MOTIVELE ALEA PENTRU CARE AM ALES „ACEASTĂ MESERIE”. SENSIBIL SUBIECT. SĂ COMENTEZI FĂRĂ SĂ ŞTII NIMIC, ÎN TIMP CE EŞTI CONVINS CĂ LE ŞTII PE TOATE, REPREZINTĂ CU BRIO UNA DINTRE METEHNELE MILENIULUI. „SĂ NU UITĂM DE CE AM ALES ACEASTĂ CALE”. E BINE SĂ NU UITĂM, DEH, NU CONTEAZĂ CĂ, ÎN FAPT, HABAR NU AVEM DE CE AM ALES-O.
Poţi să-i întrebi, şi dac-o faci, arunc doar 3 exemple, îţi vor povesti despre:
– onoare, poliţiştii care se raportează ostentativ la onoare sunt, în general, cei care nu ştiu ce înseamnă realmente, din neglijenţă, nu din neştiinţă. Niciodată nu vei putea defini onoarea prin lozinci;
– mândria de a purta uniforma, pe care o poartă de cele mai multe ori, până la prima staţie-n timp şi de care, în general, se fuge;
– jurământul de credinţă, pe care mulţi nu-l ştiu dacă nu li se dictează;
În altă ordine de idei, eu respect infinit pe cei care îmi povestesc despre asumare. Mă înclin în faţa lor. Mi-s dragi. Care-s atenţi la detalii şi care ştiu să facă asta fără să depăşească niciuna dintre limitele pe care ţi le impune această meserie. Dar deh, în final ajung oricum să ascult cu o plăcere de nu-ţi închipui când mi se spune despre diferenţa între cum se vede din exterior, înainte să intri, când habar n-ai ce e în interior şi cum paleta de valori ataşată meseriei se va modela pe măsură ce se face vechime. Totul este direct dependent de vechime, totul este definit de vechime.
Astfel, înţeleg şi eu că toate poveştile cu Chuck Norris, Bruce Willis, sau ale rudei poliţist etc., nu-ţi pot aduce motive relevante pentru care să alegi meseria asta, să fim serioşi, şi nici nu-ţi ilustrează o imagine concret proporţionată cu realitatea. Sunt doar senzaţii izvorâte din aparenţe. Ei bine, a realiza chestia asta stă la baza capacităţii de adaptare corectă.
Nu ai voie să nu-ţi asumi că poţi fi oricând la un pas, la o semnătură, la o entorsă distanţă de puşcărie. Să fii conştient de cât este de important să-ţi faci treaba corect. Să ştii şi de ce, e foarte important, pentru că asta te face puternic şi integru. Să-ţi asumi că cei din jur nu-ţi sunt asemeni şi că trebuie să te adaptezi.
Trebuie să acoperi multe arii profesionale în anumite situaţii. Şi nimeni nu te va învăţa suficient de corect raportat la cum poţi tu percepe această meserie. Să lăsăm mizeriile şi să avem grijă de noi. Tu decizi, tu răspunzi, şi tot tu decizi dacă răspunzi şi pentru alţii.publicitate
PUBLICITATE
„Unii reuşesc cu ambiţie să mute munţii din loc, alţii nu, pentru că încearcă să-i mute pe bune.”
PUBLICITATE
Lasă un răspuns