Caracal 2019. Impactul emoţional a fost uriaş la iniţierea prezentării în valuri modificate în mass media a cazului, în dimineaţa zilei de 26 iulie.
Oricât de atent ai fi fost şi oricâte tipuri de filtre ai fi avut, cu emoţiile nu te joci, pur şi simplu. Tu. De jos. Alţii, de mai sus, se joacă. Pentru că ştiu cum s-o facă.
Iar tu nu-i vezi nici pe ei, nici pe cei mari, nici pe ticăloşi. Sau doar te prefaci că-i vezi. Tu, din nou, te iei de poliţistul tilicar, cel care face parte, ca şi tine, din categoria proştilor de jos. Un deliciu pentru cei mari, care-şi schimbă la mişto funcţiile între ei, să vadă cum se înţeapă brutal non stop pulimea cu pulimea.
Caracal 26 iulie 2019
Ştirea cumplită a fost prezentată în mod preliminar de toată presa, furtunos.
Urmărim televiziunile alea despre care ai zice că-s mai de Doamne ajută, că nu-s chiar pe faţă aservite unor interese obscure.
Injecţiile publice sunt absolut letale din punct de vedere emoţional.
Ce era clar atunci, pe 26 iulie 2019?
Era clar că au fost găsite urme a 4 cadavre în casa groazei, carne ce pare a fi de om în frigider, sugestia fiind clară – e posibil să fie canibal.
Până acum, aceste informaţii au rămas neconfirmate, iar pistele au fost abandonate de presă până la noi ordine.
Ideea e că şi-au făcut treaba atunci, impactul a fost devastator pentru noi, proştii de pe scaun, din faţa sticlei. Iar dacă se confirmă, valul e de câteva ori mai mare. Dacă nu se confirmă, vedem noi.
Tot atunci aflam cumplita veste că nişte oameni ai legii au stat pasivi în faţa porţii vreme de 2-3 ore, uitându-se la lună, cum expunea Claudiu Pândaru în mod repetat insistent cu timbrul lui suav, un jurnalist altfel excepţional. Ah, era să uit, neoamenii ăia se uitau la lună în timp ce fetiţa ţipa după ajutor din casă.
Vă puteţi închipui? Fata ţipa după ajutor, se auzea din stradă, iar ei admirau luna. Pe 28 iulie s-a confirmat că această ştire a fost o invenţie infectă, menită a scormoni emoţia până la măduvă. Iar noi, proştii proştilor, am muşcat-o şi ne-am descărcat apoi prin valuri de ură greu de descris.
Mai mult decât atât, impactul a fost devastator, într-atât încât nici atunci când s-a confirmat că treaba cu ţipetele a fost un fakenews împuţit, foarte mulţi influenceri au preferat să nu corecteze ce au prezentat ca fiind autentic. Au lăsat aşa. Că poliţiştii merită. Nu poliţia. Ci poliţiştii. Pulimea, cei ca noi, lasă-i p-ăia care omoară indirect zilnic mult mai mulţi oameni.
Aceia sunt oameni de bine, pentru că au scuza emoţiei ăsteia.
Nu vreau să mai spun că mulţi chiar au făcut trolling public ce a atins paroxismul, căţărându-se ca nişte peşti eşuaţi pe valul emoţiei, pentru a le fi generat impact în social media. Mizerii.
Printre atâtea altele, nu pot să omit comunicatul STS. Precizarea STS, sau cum vreţi s-o numiţi. Aceea în care expunea felia aia de pizza din poza de mai jos.
Oamenii deştepţi care ştiu disimula şi care au interese, ar spune că fac şi eu din căcat bici şi mă uit după tot felul de detalii.
Până la urmă oricum s-a adeverit. Că n-are niciun efect asupra unui om care stă cu gura căscată în faţa sticlei, copleşit până la Dumnezeu de emoţii. Şi nu putea fi altfel, intuiţie, dom’le.
27 iulie 2019
Aceasta a fost ziua de pseudorăgaz.
Pe 27 au fost amestecate bine toate informaţiile exclusive expuse în ziua precedentă.
Au apărut şi câteva informaţii oficiale. Premierul a invocat un posibil referendum pe înăsprirea pedepselor pentru faptele odioase. Într-o contradicţie monumentală cu politicile de stat din ultimii ani.
Dincă este arestat preventiv, măsură pe care o contestă, şi este readus la proprietatea din Caracal pentru continuarea cercetărilor. Acesta nu recunoaşte faptele de care este acuzat.
Ministrul de Interne anunţă nişte demisii pe la Olt.
Un titlu de pe digi24 referitor la cazul din Caracal: Casa groazei. Anchetatorii au găsit la locuinţa suspectului un corp carbonizat. Alexandra a spus la 112 că fusese bătută şi violată.
28 iulie 2019
G4media scrie că se ştia adresa de 29 de ore sau ceva de genul ăsta, că a sunat o vecină care a văzut în faţa porţii asasinului din Caracal 2 autoturisme portbagaj în portbagaj. Poliţia evident că a fost de căcat. Şocant. Au scris-o băieţii ăia ok de la g4media, deci n-are cum să fie altfel.
Este prezentat faptul că suspectul a recunoscut cele 2 crime.
Părinţii copilelor sunt filmaţi şi afişaţi pe sticlă în timp real, fără cenzură, pe televizoare.
Din nou, emoţiile te copleşesc, demnitatea umană este istorie. Televiziunile explodează, poliţia este căsăpită şi confundată intenţionat cu celelalte instituţii.
A, să nu uit, băieţii ok de la g4media publică pe pagina de facebook următoarele: G4Media.ro a publicat duminică dimineață o știre greșită despre presupusul apel la 112 al unei vecine a suspectului înainte de apelurile Alexandrei Măceșeanu. Potrivit unui răspuns oficial al STS, vecina a sunat de două ori joi noaptea, după ce tânăra sunase deja de trei ori. Ne cerem scuze pentru eroarea de documentare.
Tot pe 28 seara, protestatarii scriu cu spray pe sediul MAI: Poliţia ucide!
Negruţiu spune clar, la televizor, la prânz, imediat după ce asasinul a recunoscut, că poliţia se ocupă numai cu disimulări prin invocarea procedurilor sofisticate. Nu prinde niciodată vreunul care distruge un auto, care fură dintr-unul sau, atenţie, care fură dintr-o casă!
Deci, este absolut dovedit că poliţia nu prinde niciodată pe nimeni, nu identifică autori, toţi poliţiştii sunt nişte proşti.
Toţi se pricep doar la tergiversarea cazurilor.
Poliţia se pricepe doar la asta, ei, jurnaliştii, ajutaţi de influenceri, nu. Cum să nu vomiţi?!
O jignire urâtă venită de la un jurnalist de la care, în mod sincer o spun, nu mă aşteptam să arunce aşa cu gunoi generic, la întâmplare, doar pentru că fondul emoţional îi permite.
Astăzi e ziua a patra. Avem reconstituire la casa groazei, avem, în sfârşit, şeful STS care şi-a dat demisia. Şi cine mai ştie ce mai urmează, trebuie să fim cu inimile-n gardă.
Doamne ajută, cine ştie ce şoc mai primim până la prezidenţiale, că prea ne curăţasem creierele în ultima vreme. Noi, proştii proştilor, clasa de jos, cei care ne futem şuturi în cur unii altora cu orice ocazie. Avem Sorina, avem Alexandra. Ce urmează? Măsuri reale la vârf? Sau tot trocuri formale de suprafaţă?
Că balamuc în rândul nostru, a proştilor de rând, reuşesc să creeze lejer.
În cazul din Caracal, un lucru e cert: Alexandra este o eroină! Nu pentru că vreau eu să am un final drăguţ. E matematică, pentru că datorită ei a fost prins asasinul. Asta e realitatea. Sper să ne ierte.
PUBLICITATE
Lasă un răspuns