Probabil dintotdeauna oamenii mari au vrut ca restul să fie proşti. Din asta derivă o grămadă de forme de „rău”. Ori acum, când fluxul informaţional este altă mâncare de peşte faţă de ce era acu’ ceva timp, treaba cu prostia a devenit mult mai complexă.
Ce tot atâtea bune intenţii? Bunul simţ a fost impus în lungul timpului pentru ca masele să-i ştie de frică. Bunul simţ nu este pentru cei care fie se autoproclamă oameni cu coaie, fie sunt proclamaţi de către cei care sunt de serviciu cu limba spre dos. Nu. Ăia înţeleg că lumea nu funcţionează aşa cum crede majoritatea. Nici măcar aproape.
Teatrul mediatic este foarte important. Exemplul care-mi vine-n minte e treaba cu familia tradiţională. Suntem deosebit de preocupaţi de problema homosexualilor care se văd doar la paradele lor, atât. Trăiesc în Bucureşti de 6 ani şi nu am reuşit încă să-mi etalez muşchiul homofobic, pentru că, în fapt, nu e o problemă reală, ci o invenţie menită să aibă un impact emoţional suficient de mare, cât să distragă atenţia de la ce-i important de făcut. Nu-i o mare filosofie, dar noi, oamenii educaţi aşa cum s-a vrut, nu avem de unde să ştim cum sunt educaţi alţii, mai de elită, că nu ne interesează.
Pentru omul de rând, asta-i selecţia naturală, mai ales pentru cei care habar n-au că există aşa ceva şi ce înseamnă. Practic, genul de român oportunisto-egoist, obsedat de speculă, este acum în corzi mai rău ca boxerul nepregătit într-un meci cu cel mai tare. Unii la pârnaie, alţii hărţuiţi literalmente de legile prost încropite de gânditori dintre ai lor, făcute bine la vremea lor, dar interpretate greşit acum. Se face abuz, dom’le, în timp ce se vânează abuzul. Stilul care ne-a stropit cu caca existenţa din cele mai vechi timpuri, prinde acum un contur greu de imaginat, greu de descusut, greu de înţeles pentru unii, imposibil pentru aproape toţi.
Avem multe probleme, majoritatea cunoscute-n vest. Avem spitale mizerabile, unele în stare de deteriorare avansată, avem instituţii publice cu sedii în clădiri insalubre, adevărate focare de infecţie, avem infrastructura la pământ, suntem ultimii prin Europa, la un nivel absolut ruşinos pentru pretenţiile pe care le emitem, nu prea avem şcoli cu aviz ISU, avem o capitală cu 6 autoturisme pe un loc de parcare amenajat, cu veşnice mari planuri de viitor, iar despre condiţiile din penitenciare, te las să ghiceşti, dar sper să nu te gândeşti că-i ca-n hotel, că nu-i. Pentru toate astea am fost traşi de urechi. Doar unele au prioritate din considerentul că am fost traşi de urechi. Chiar acum mi-am adus aminte că-n 2011, România a fost obligată de CEDO să investigheze cu celeritate dosarele Revoluţiei. Uhhhhh.
Vorbim despre bule de imunitate cerească. Nu avem exemplare bine şlefuite nici măcar în rândul bugetarilor care, într-o majoritate covârşitoare, muncesc în condiţii insalubre.
Adaptare
Un funcţionar public cu statut special merge-n control la o fabrică.
– Bună ziua, bună ziua. Inspector George, vă salut!
– Bună ziua, domnule şef inspector!
Şi-l controlează corect, că George e de bună credinţă, iar pentru că era la prima abatere, pentru toate neregulile a primit câte un avertisment cu asumarea rectificărilor impuse. Probleme ridicate au fost multe, de interes pentru angajaţi, pentru fabrică, mai ales că era veche, în stare precară.
După toată umilinţa, patronul iese în faţa angajaţilor şi le spune, răspicat, scurt:
– Astăzi am avut un control aspru. Ne-a făcut praf pe toate liniile şi ne-a umplut de amenzi. Trebuie să tăiem din salarii şi să-mi renovez biroul.
Aveţi şi alte idei? Numai că dacă-s politice, intru în silenzio stampa, n-am voie cu politica, că-s poliţist.
PUBLICITATE
„Unii reuşesc cu ambiţie să mute munţii din loc, alţii nu, pentru că încearcă să-i mute pe bune.”
PUBLICITATE
Lasă un răspuns