Nu e frumos să spui despre un om că e prostul proștilor. Nici măcar că e prost, așa zic normele, e jignitor cică.
Indiferent de cât de multe demonstrează în acest sens un individ.
Da, e o jignire nasoală să spui despre un om că e prostul proștilor, chiar și dacă încalcă alte norme, poate mai importante. Sau cu urmări mai grave. Sau periculoase. Prezumția de nevinovăție, antenele, știi tu.
Mai acu’ vreo 2 ani, într-un orășel micuț de pe valea Siretului, în nord, pe mal moldovenesc.
Un polițist aflat în timpul liber, observă că un individ forțează ușa de acces într-o societate comercială, ceva partener Orange.
A sunat după ajutor și a rămas, subtil, în observare.
Prezumtivul nevinovat golește rafturile și dulapurile din societate, unde erau zeci de cutii de telefoane de diferite mărci.
Mașina are numere de înmatriculare străine.
Încarcă destul de rapid. S-a tirat tot rapid.
Polițistul îi ia urma și reușește să se țină de el câțiva kilometri buni, la o distanță suficentă cât să păstreze calitatea conspirativă a acțiunii.
Nebunul, însă, galopează ca un turbat, așa că se îndepărtează considerabil de urmăritor.
Noroc că nu-i la fel de simplu ca pe instagram, să scapi de urmăritori în realitate. Câteodată nu-i noroc, dar aici a fost.
La un moment dat, când deja vedea doar luminile în depărtare, polițistul observă că acestea încep să se rostogolească destul de dubios. Un zgomot puternic face polițistul să creadă că s-a răsturnat mașina respectivă.
Și-așa a fost, s-a răsturnat prostul proștilor cu mașina.
Ajunge polițistul la locul accidentului, mașina e în câmp. Cutii de telefoane peste tot. Dubiosul s-a tirat. Semn că-i sănătos.
Așteaptă să vină colegii din serviciu, ajung la fața locului polițiști de investigații criminale și criminaliști, care încep să descoase situația.
În torpedoul mașinii, actele proprietarului, cu numele pe asigurare.
Evident, primul gând, mașina va fi reclamată ca fiind furată, că deh, nu-i așa greu s-o gândești p-asta.
Pe timpul cercetării locului evenimentului, intervine o surpriză, se aude acolo o replică spusă de un polițist:
- Ce-a furat ăsta, coaie, carton?
S-a ghicit din start. Cutiile nu aveau telefoane în ele.
Acesta a fost primul moment în care prezumtivul infractor putea fi considerat, just, prostul proștilor.
Cercetările continuă.
A doua zi, se prezintă la poliție o doamnă care reclamă că i-a fost furată mașina în cauză.
Spune că soțul ei este plecat din țară. Spune și că mașina are o defecțiune care o obligă să lase cheile în contact continuu, pentru a fi funcțională.
Și zicea adevărul femeia. Infractorul a fost identificat și prins câteva zile mai târziu.
Practic, pentru a face rost de niște carton, prostul proștilor a sustras un autoturism și a spart o societate comercială, plus că era să moară.
PUBLICITATE
Lasă un răspuns