Protestul poliţiştilor. Colegi, să nu fim oi, să ştim de noi

Protestul poliţiştilor se-apropie vertiginos, mai sunt câteva zile în care trebuie să se limpezească apele, concomitent cu înteţirea impulsului dat de sindicatele care generează acum, intenționat sau nu, un aer de vâlvă şi confuzie.

Unii au înşiruit revendicările băbesc şi au zis oamenilor să meargă şi să ceară ce au de cerut, fără să bage-n seamă cancanurile, într-o adevărată demonstraţie de noncombat. Or acolo, în piață, unitatea grupului revendică, nu individul.

Unii îşi consolidează în context statutul de boşi cu fiecare virgulă exprimată public, lăsând impresia că vor face tot posibilul să fie cât mai mulți participanţi la protest, mai ales dintr-ăia fideli. Doar că acolo, în piață, nu se vrea un congres. Nu vor fi turnicheţi, gen, şi cine ştie, s-ar putea ca mulţi şi uniţi să fim mai luminaţi la minte.

Alții le-adună pe toate şi exploatează punctele slabe ale vechilor adversari, cu o sete aprigă.

LA PROTESTUL Poliţiştilor DIN 24 MARTIE, AFIŞAREA APARTENENŢEI SINDICALĂ NU POATE FI ASOCIATĂ INTENŢIILOR DE BUNĂ CREDINŢĂ, SUB NICIUN ASPECT.

Oare limpezimea, pragmatismul şi justețea mesajului expediat polițiştilor ar fi de bun augur, în contextul în care se preconizează că acel protest anunțat pentru 24 martie, va fi cel mai mare miting al polițiştilor?

Adică, boşilor, s-ar putea întâmpla un fel de umilă istorie, or noi mergem bulbucați, ştiind doar că salarii, sporuri, bonusuri, huo. Dar de ce, cum, când, în ce fel, de la cine, pentru cât timp, dar stai, cum rămâne cu ce va fi?, neeee… o promisiune solemnă să primim şi mergem acasă, revenim la anul în acelaşi stil comportament de ovine.

Nu asta reiese din publicitatea de până acum? Toate celelalte le lăsăm pentru următorul cel mai mare miting din istorie, vedem noi când, decembrie sau martie pe mai departe. Nu putem să le epuizăm pe toate acum. Aha.

 

Să zicem că ne putem gândi câteodată şi-aşa: „poate ai mei mai mici vor vrea tot poliţişti, ce-o să le spun când o să mă-ntrebe ce-am cerut la cel mai mare miting din istorie? Bani, taică, numa’ bani am cerut, să cumpăr covorul şi să vi-l las zestre.”

Serios, uitați-vă-n urmă, au fost mitinguri acum un an. Manifestăm nesănătos, defectuos, pentru că interesele organizatorilor, voluntar sau nu, sunt de a atrage cât mai mult atenția asupra a cât de tari sunt ei în democraţie. Astăzi, tot mentalitatea de turmă este mai potrivită pentru stilul adoptat de sindicate. şi e 2018 astăzi.

Desigur, veți întreba de ce nu fac chiar eu ce-ar trebui să se facă. Instinctiv, te gândeşti, cum îmi permit să scriu aşa ceva?! Aşa se practică, când omul aduce argumente, trebuie neapărat contraargumentat şi combătut. Eventual, căsăpit, umilit.

Asta în ciuda faptului că unii chiar ştiu pe ce planetă trăiesc. Împotriva curentului este cel mai anevoios, chiar dacă nu eşti furios, nici fioros, ci pur şi simplu răbdător şi nu te-arunci la os.

Oricine ar trebui să conştientizeze că dacă un astfel de miting, al poliţiştilor, era asumat şi organizat de un grup de 10 oameni, săreau de cur în sus mulți că instigă, huooo, huliganii polițişti!!!

Ştiți voi, printre oamenii nedoriţi sunt, de regulă, şi cei care nu pun preț pe spectacol la o manifestare, nu cheltuie bani pe tot felul de abțibilduri şi maiouri şi transport de turmă, stil congres, nu-şi focalizează toată energia numai pe exploatarea potenţialului de imagine şi impactul acţiunii de protest. Ştiu că ştiţi. Totuşi, totul este scuzabil, să nu-i condamnăm.

Dacă ai ajuns până aici şi încă te gândeşti ce altceva ai mai putea cere, o să rămâi cu întrebarea pentru un răspuns din altă sursă. Să gândim. Să înțelegem că acolo, în piață, nici n-am şti de sindicatele astea, dacă n-am fi, întâi, polițişti. Ne vedem pe 24.

PUBLICITATE