Aşa-i la noi, aşteptăm fiecare 14 cu acelaşi patos, dar pentru că astăzi e şi Valentine’s Day, toate lucrurile faine pe care le aduce ziua de salariu au parcă altă savoare. Altă emoţie.
După toată această propagandă iresponsabilă arhimegabinecunoscută cu privire la salarizarea poliţiştilor şi bugetarilor în general, astăzi, când ziua cea mare a sfântului salariu a venit, m-a lovit realitatea peste bot. Adică pare că sunt acolo nişte bani în plus, vreo sută, cred, iar asta pentru că am noroc că-s printre ăia care n-au cine ştie ce vechime. Dar chiria şi utilităţile, care la mine-s întotdeauna multe şi scumpe, tot mai multe, tot mai scumpe, în continuare trebuie plătite, la naiba. Aproape că uitasem, cu tot scandalul ăsta.
Fluturii se lasă aşteptaţi, ca niciodată! culmea! Cică mâine.
Uite-aşa mai trece un Valentine’s Day peste noi şi tot puţine vorbe concrete despre acel salariu de maxim 600 de la care pleacă de fapt toată treaba din fluturaş. Asta numai pentru că dacă vine banul un pic peste, nu contează că poate fi şi luat la fel de uşor. 🙂 Nu vreau să comentez prea multe, am mai spus câte una, câte alta pe-aici, click.
Astăzi, înainte de toate, s-a întâmplat frumosul. S-a întâmplat dragostea. S-a întâmplat să simt gustul minunat al împăcării. Cu cine crezi? M-am împăcat cu banca, după ce ne certasem rău la sfârşitul lunii. Ea a făcut primul pas de vreo 7 ori deja, dar se ştie că-s orgolios şi m-am ţinut bine. Dar tot pentru că sunt un om bun. Am vrut să fie o surpriză de Valentine’s Day.
Astăzi m-am împăcat cu toată lumea pe toată săptămâna.
Sunt în cel mai bun stadiu, dar ce fac de luni, când va fi topit de tot dulcele salariu?
Oh, retorica… (inimioară)
PUBLICITATE
Lasă un răspuns