Când am început să citesc Radiografia unei mârşăvii judiciare, am fost fascinat. Nu-mi venea să cred ce citesc, sub guvernarea gândului că nu-i picătură de ficţiune în această carte.
De-a lungul celor 7 ani, de când sunt agent de poliție, am întâlnit destule situaţii cărora nu le-ar putea fi martor oricine. Asta te face să te simţi un pic mai pieptos, inevitabil.
Până te loveşte un asteroid acătării, n-ai de unde să ştii că ce vedeai tu ca pe un asteroid, era, de fapt, o piatră de plajă, d-aia mai mare aşa un pic decât majoritatea.
Nu-s uluit pentru că n-aveam nicio idee că aceste mârşăvii se-ntâmplă, ci pentru că atunci când îţi este redată cu lux de amănunte, pur şi simplu-i altceva. Te copleşeşte.
- Pănicuţă. Când am început să mă gândesc, la cald, ce tocmai am putut citi, m-am panicat puţin. Am jurat că şi-o găină ar fi putut reacţiona altfel. N-aş fi îndrăznit vreodată să supăr măcar puii de diicoţi, nici nu cred că aş fi avut cu ce. Dar acum şi pe parchetul din camera mea calc mai cu atenţie.
- Vinovăţie. Nu pot spune că știam foarte multe despre cazul Berbeceanu, pentru că, prin anul 2013, când înfloreau mugurii mârșăviei, încă eram destul de dezinteresat de ce se întâmplă în țara mea. Pe principiul general valabil iax politică, iax mârșăvii și evenimente macro asupra cărora nu pot interveni eu direct. Nu că aş fi avut eu csf, dar iată, au fost mulţi oameni care l-au susţinut pe comisar, şi-a contat enorm.
- Recunoştinţă. Domnul Traian Berbeceanu dă share situaţiilor cu care s-a confruntat și o face atât de natural, încât îți predă o lecție în timp ce stai lejer, citind. O lecție pe care poate n-ar fi ales s-o trăiască așa cum i-a fost dictat s-o trăiască. Dar a trăit-o. Şi ţi-o pune pe tavă, la preț de nimic. Ia-o de aici, click, citește numa’.
- Rezistenţă. Eu n-am apucat să fiu trist, deşi sunt destule pasaje în carte care mi-ar fi putut induce această stare. Fiecare are probleme în viaţă. Radiografia unei mârşăvii judiciare cu siguranţă te va face mai puternic.
- Stupoare. Înainte de a citi Radiografia unei mârşăvii judiciare, auzisem că e foarte tare, din surse pe care nu le-aș putea bănui de subiectivism ieftin. Deci m-așteptam să fiu impresionat. Chiar și cu așteptările veghind, tot m-a dat pe spate. Combinaţia dintre efectul lecturării operaţiunilor descrise de comisar şi mârşăvia cu care rezultatele au fost exploatate împotriva acestuia ulterior, te duce într-o bulă de uluire în care simţi nevoia sa zaci până te murezi. Eu mi-am dat şi câteva palme, am recitit pasaje, am şi citit unele cu voce tare apropiaţilor.
- Furie. Ştim din mai multe surse că există situaţii în care probele pot fi fabricate. Am fost spectatori cu toţii la piesele de teatru cu LCK în rolul principal. Vădit, în nesimţire, aşa. Atât de vădit, că ţi-a luat parcă ochii, că nu-i aşa uşor să faci un profesionist. La televizor, te enervează suficient cei care le insinuează pe fabrici, că mulţi sunt sub papuc şi sunt ghidaţi de interese care, de cele mai multe ori, sunt generate chiar de orchestrele ce cântă probe judiciare închipuite. La TV e prea multă cacealma. Te enervează şi când vezi prin filme metode mârşave de represiune nedreaptă, dar subconştientul e ghidat de faptul că e film, e ficţiune, pana ta. În timp ce citeşti cartea scrisă de comisarul-şef Berbeceanu, te simţi înfuriat realmente de acurateţea şi lipsa de scrupule cu care se purcede la executarea prin inculpare imaginată a unui profesionist desăvârşit.
Apropo de filme, se vehiculează inclusiv o potențială ecranizare a cărţii. Înainte de a citi cartea, eram chiar entuziasmat de idee. Acum, mi-e indiferent, pentru că, realmente, filmul generat în cortex de lectura acestei cărți este deja super top, m-a copleșit.
Speranţă. O stare periculoasă în mod uzual, dar care-ţi este indusă de atitudinea omului puternic, personajul principal, care nu se lasă răpus nici când se vede răpus.
Este dovada vie că trebuie să poţi.
Radiografia unei mârșăvii judiciare este o oglindă în care orice cetățean cu pretenții de cetățean ar trebui să se uite și să spună, în gând, cu rușine de sine: Asta se întâmplă în țara mea? Adică țara mea, prin sus-puși, poate declara în așa hal război onoarei, dreptăţii și demnității, profesionalismului și integrității?!
N-am cum s-o recomand eu, cine-s eu s-o recomand? Se recomandă singură şi mă bucur mult!
Salut obştesc comisarului! Mulţumesc!
Mai stau și eu un an-doi pe dreapta, apoi poate mă fac polițist.
PUBLICITATE
