Sindicatele din poliţie au făcut-o şi pe asta. După lungi lupte îmbuibate cu înțepături care mai de care mai colorate, după ce am putut fi martori chiar și la proteste separate, lângă aceeași instituție, pentru aceeași cauză, după toate bârfele generate de fiecare-n felul lui, pare că s-a găsit o cale de înțelegere pentru revendicări care abia acu’ s-ar fi descoperit, de facto, că-s comune.
Am rămas profund impresionat vreme de 5-6 minute.
Astfel, după cum uşor era de intuit, singura opţiune care validează nişte şanse să ne strângem mai mulţi laolaltă este, într-adevăr, această coabitare sindicală. Lesne de-nţeles că, deşi pare picată dintr-un OZN, e doar una dintre surprizele cu care vine la pachet luna martie. Lună cu greutate în poliţie, alături de decembrie.
Ok, liderii sindicali au semnat un protocol comun, un fel de pace pentru protest. Laolaltă sindicatele din poliţie. Revendicările sunt strâns legate de salarizare. Se spune că va fi cel mai mare protest al poliţiştilor.
Va genera asta un manifest mai sănătos? Adică fără promoții la sindicate, publicitate și alte bășini prin microfoane?! Cu revendicări conforme cu realitatea, nu cu interesele care ne proiectează-ntr-o bulă cu efect de ochelari de cal, de exemplu.
Din ce am văzut, e posibil ca aceasta unificare a forţelor sindicale să aducă la protest lume mult mai multă decât de obicei. Adică inclusiv oameni care înțeleg și că revendicările anunţate pot aduce doar garanții. La fel de simplu, unii oameni înţeleg şi că garanțiile vin într-o formă politică, deci se numesc mai degrabă promisiuni. Sunt onorate anevoios și apar la pachet cu alte măsuri menite să „compenseze” onorarea acestora, nu în cel mai fericit mod, iar noi rămânem ca personajele principale din filmele cu proşti.
Ce facem cu ei? Cum îi convingem pe oamenii deştepţi din sistem că e util un protest care nu revendică acţiuni guvernamentale cu efecte imediate, relevante în direcţia intereselor pentru care se manifestă? Adică, mai pe şleau, ştie toată lumea care este diferenţa între ACUM şi 1 mai, 1 iulie, 1 ianuarie etc. Evident, dacă refuzi orice dialog care nu are legătură cu salarizarea, nu vei găsi revendicarea logică, ci doar pe cea justă. Ah, era cât pe ce să pun logica mai presus de just.
În altă ordine de idei, oamenii de bună credinţă înţeleg cum funcţionează treaba cu sindicatele din poliţie şi cu liderii acestora. înţeleg că acesta este într-adevăr un moment bun pentru a pune un punct pe i-ul istoriei, chiar şi sub umbra defectului în care ne ducem munca. Cu toţii sperăm să nu auzim lozinci în amplificatoare, cu toţii sperăm să ne trezim poate atunci, când suntem acolo, uniţi chiar în anul Centenarului – ce coincidenţă deloc ironică!
Totul se rezumă însă la asta: Este realmente limpede că pacea nu s-a produs fără un acord de unde trebuie, la fel cum este evident că un protest care nu te cere jos, fie te confirmă, fie te ridică, fie măcar te ajută. Aşa zice unu’ care nu se pricepe, dom’le.
PUBLICITATE
