Venind eu agale, cu 2 sacoşe-n braţe, de la un market spre casă, am trecut printr-o uşoară cumpănă.
Am trecut pe Cernişoara, apoi în spate, Valea Cerbului. Pe lângă renumitele blocuri înalte şi dese de Militari.
Mergând eu agale, deci, la un moment dat se aude o pocnitură uşoară la vreo doi trei metri în spatele meu, lateral, în grădina blocului. A căzut ceva, mi-am zis. Nu m-am gândit că cineva ar fi aruncat cu ceva cu intenţia de a mă nimeri sau de a ajunge obiectul respectiv cât mai aproape de mine.
A venit însă rezultatul.
BUM!
Era o bombă. Dar, cum să zic, o bombă-bombă, nu pocnitoare. O bombă d-aia de explodează la sol şi te caci pe tine şi la etajul 10 cu termopanele închise.
M-am răcit tot, am lăsat plasele jos şi am început să mă pipăi, să mă asigur că încă exist. Mi-am adunat toate gândurile, şi alea despre care habar n-aveam că există şi mi-am pus mâinile pe chelie să m-apăs să cobor pe sol.
După ce am revenit pe Terra, am realizat ce se întâmplase. Un nenorocit mi-a mâncat brusc vreo 2 ani din viaţă. M-am uitat spre bloc în sus, taică, 10 etaje lungi şi-nalte şi, evident, nici cel mai mic indiciu pentru a putea fi reperat împuţitul lunetist. Clar e un ins cu procese corticale esenţiale în stare de latenţă.
Probabil că mă îndepărtasem de locul exploziei vreo 10-15 metri.
Se aud foarte multe bubuituri groteşti zilele astea. Faptul că există oameni care se distrează la modul ăsta cu sperieturile altor oameni, este absolut regretabil şi greu de descris în exprimări decente.
Foarte mulţi cetăţeni se plâng prin toate mijloacele de această preocupare dubioasă, de care nu se mai satură dobitocii odată pentru totdeauna. Şi, deci, de care nu mai scăpăm.
Mulţi vor spune că huooo, poliţia, confiscaţi, confiscaţi, nu mai lăsaţi, staţi degeaba, nu acţionaţi etc. Credeţi-mă, se confiscă şi se confiscă şi se tot confiscă şi oricât s-ar confisca, există mereu un spate unde sunt altele şi altele.
Atât timp cât va exista cerere, vor găsi cele mai ingenioase metode de a aduce şi de a vinde. Pentru că le iau aproape degeaba, le vând pe bani frumoşi, care nu sunt supuşi vreunei forme de taxare. Logic, profit uriaş, îşi permit şi confiscări peste confiscări, şi cine ştie mai ce, că oricum vând şi iese banul.
Este ca la furturile de oglinzi de la auto. Atât timp cât oamenii îşi cumpără autoturisme mai scumpe decât pot ei întreţine (deci cu oglinzi scumpe dacă le cumpără noi) şi atât timp cât sunt dispuşi să cumpere la mâna a doua de pe site-uri gen olx, furturile vor exista şi dacă oglinzile sunt marcate şi inutile la comercializare, simplu, pentru a crea acea cerere de pe olx pentru celelalte oglinzi şutite, nemarcate.
Astfel, nu-mi rămâne decât să-I mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a împuternicit inima în acel moment suficient cât să nu păţesc nimic şi să vă sfătuiesc să fiţi prudenţi la orice pas până se opresc aceste specimene din a se distra prosteşte şi penăleşte.
Ne dorim cu toţii un an care să ne readucă la starea de normalitate, Doamne Ajută! La mulţi ani!
Lasă un răspuns