Doi polițiști, reprezentanți ai autorității publice, au fost agresați crunt în Vâlcea.
Cazul a fost luat inclusiv în derâdere în mediul online de foarte mulți cetățeni.
Tot într-o revoltătoare derâdere a fost luat și de mai marii de deasupra polițiștilor.
Ministerul Afacerilor Interne a comunicat în legătură cu acest caz o declarație de presă prin… purtătorul de cuvânt.
O declarație de presă la fel de obtuz gândită ca oricare alta din ultimii ani.
Se și menționează acolo, de te sparge râsul, că n-a fost trimis domnul adjunct al IGPR acolo la Vâlcea pentru control.
„Nu ne referim aici la un control ci, la un sprijin profesional pe care Inspectoratul General al Poliției Române trebuie să-l acorde structurilor din teritoriu pentru evitarea unor situații critice.”
Pe bune?! Pe lângă faptul că virgula aia dă cu virgulă, genul acesta de suport din partea IGPR trebuie acordat la foc continuu. Nu?
Este, totuși, parcă un pic prea mult. Un pic prea în contradicție cu așteptările generate de noile schimbări din ultima vreme de la vârf.
Domnul ministru Vela a decis să ia poziție fermă public și să comunice chiar demisia unui prefect în cazul ursului. S-a întâmplat acum câteva zile.
Tot domnul ministru Vela, tot acum câteva zile, a făcut acea declarație cu rebrănduirea poliției, care nu încape sub nicio formă în sfera logicii.
Acum, când 2 polițiști sunt bătuți, iese purtătorul de cuvânt cu o declarație de presă la fel ca oricare alta dinainte, doar actualizată cu datele curente.
Argumentul că noua conducere a ministerului e prea nouă nu are nicio susținere.
Nu mă pricep eu la cum trebuie să se intervină de sus, dar simt și eu pulsul de jos. Interacționez cu oameni, inclusiv cu cei care urăsc polițiștii din oficiu.
Eu cred că poliția are nevoie de lideri care să iasă public în astfel de situații și să condamne ferm astfel de comportamente.
E clar că are alt impact o declarație fermă transmisă de un ministru.
Dar nu e filosofie asta. E o chestiune pe care sunt convins c-o știu și ei.
Dar e ceva acolo, un motiv care nu e de nasul oricui.
Realitatea este că de fiecare dată când se produc schimbări la vârf, se așteaptă și schimbarea aia de atitudine care să dea refresh sistemului.
Aia care pleacă de la lucruri simple. Că nu se cheamă că muți munți din loc dacă ieși și cu declarații potrivite. Se cheamă doar că nu vrei, din cine știe ce motive.
Chiar e singurul interes axarea asta pe troll care să adâncească și mai mult falia ce ne desparte?
Nu înțeleg. Scepticismul generalizat care se instalează în rândul polițiștilor odată cu fiecare numire nouă e foarte prezent și mișună printre noi și astăzi.
Dar interesul pentru a demonstra contrariul pare să fie zero absolut.
Așadar, statul, prin reprezentanții săi, este
- capturat,
- sechestrat,
- agresat-desfigurat,
- batojocorit, chiar
- îngenunchiat și
- amenințat de către agresori cu propria lui bătrână și defectă armă.
Adică ce e asta? Un nimic? Ceva trecător? Ceva ignorabil pentru ca rezultatul să fie uitarea?
Realitatea este că statul pățește asta de vreo 30 de ani, ca să nu zic 75.
Pe bune, pe lângă autostrăzi, spitale și școli, oamenii de rând vor ca România să aibă voce.
PUBLICITATE
Lasă un răspuns