Nu e ceva foarte complicat să-ţi fie frică zeci de ani ca nu cumva să-ţi fure străinii ţara, în timp ce ai tăi ţi-o fură de sub nas, chiar sub scuza că nu-i lasă pe alţii s-o facă.
La noi e sport NAŢIONAL, în toată puterea şi însemnătatea cuvântului. De asta am auzit cu toţii de Bechtel, mai puţin de detalii legate de cum s-au făcut combinaţiile.
Ori de OMW, hai c-am auzit şi altfel decât alimentând bucata de fier cu carburant la ei.
Germania de Est a fost la un moment dat cam în aceeaşi situaţie în care am fost şi noi, tot la un moment dat, cu amendamentul că noi, din destule puncte de vedere, nu suntem nici acum ce-a fost vreodată Germania de Est.
Pentru că, până la urmă, depinde şi cât de mult reuşeşte societatea să conştientizeze cum a fost de fapt, în ce proporţie şi cât de uşor de prostit este, ca rezultat al tiraniei.
Un orăşel mic, aproape de altul ceva mai mare, Stollberg, respectiv Chemnitz, fost Karl-Marx-Stadt, între 1953 și 1990.
O combinaţie vizuală între Germania şi istorie. Cu locuri frumoase, dar şi cu locuri care ne expun diferenţele între această parte a tărâmului nemţesc, faţă de partea vestică.
Un fetiţă cu ghiozdănel în spate e supărată că durează mai mult de 2-3 minute până vine tramvaiul şi pune de o joacă aprigă cu pietricelele din staţie.
Blocul comunist, parcă arată el un pic altfel, dar…
Totul fresh, clădiri vechi aranjate bine…
Au şi ei cabluri uitate pe sus, cocoţate bine, parcă un pic mai organizat ca la noi.
Hop şi o bucată degradată, pădure fără uscături, mai rar…
N-ai ce zice, şi ei cu bube şi cu răni vechi, dar frate, când chiar te-apucă boala sau păţeşti vreo rană, te duci la spital şi găseşti aşa:
Îmi aduc aminte de senzaţia specifică dintr-un spital din România. Aia de paranoia să nu iei cine ştie ce, de acolo unde totul ar trebui să fie lună. Te trec nevoile şi te duci pe la baie în spitalul ăsta din Germania, est, şi găseşti aşa:
Nu trebuie un exerciţiu de imaginaţie prea intens pentru a face o comparaţie cu orice spital de stat de la noi…
PUBLICITATE
Lasă un răspuns