Pentru Bucureşti sună uşor surprinzător, dar pe lângă oamenii care sună direct la poliţie pentru a solicita informaţii, există mulţi oameni care interacţionează direct cu poliţia la nevoie, evitând să sune la 112 pe considerentul că situaţia semnalată nu e chiar atât de urgentă.
Unii sună pentru că le place, sunt şi unii care sună pentru că urăsc, iar alţii o fac pentru că nu ştiu ce fac.
Foarte mulţi sună pentru a solicita informaţii care nu au legătură cu niciun soi de activitate de poliţie. Şi-ntre toţi enumeraţii, mai sunt şi cei care sună pentru că trebuie.
O doamnă a sunat la poliţie să reclame că un om stă pe o bordură. Dânsa susţine că poate fi criminal.
Că e foarte aproape de un loc de joacă pentru copii, deci în afara lui, şi că i-a zis o doamnă să plece şi nu a plecat, cică n-a schiţat niciun gest. Clar, trebuie verificat.
Zice imperativ să venim repede.
Eu mi-o imaginam cum ar fi fost doamna mândră foc să vadă vreo 3 echipaje, nino nino, după omul care stă pe bordură, pur şi simplu. Să lăsăm evenimentele alea plictisitoare.
Crrrriminaluuuullll. Ar fi fost mai puţin amuzant dacă nu s-ar fi ridicat omul fix înainte să ajungă poliţia.
Na. Omul deja merge acu’, nu mai stă, deci tre’ să recalculăm cât de criminal poate fi.
Un mare domn a sunat la poliţie să-i toarne pe vecinii de deasupra că-s 3 în casă, nu 2 ca-n listă. Dar el credea că asociaţia de proprietari există doar ca să strângă bănuţul.
Uneori consiliez telefonic în cel mai pur sens al cuvântului. Dacă eşti mai citit şi citeşti asta, ai putea spune că sună arogant, dar… crede-mă. Sunt foarte mulţi oameni care nu ştiu multe dintre chestiile pe care ar trebui să le ştie, şi nu-i vorba doar despre prostie, ci mai ales despre indiferenţă.
PUBLICITATE
Lasă un răspuns