Descurajator de mulţi oameni găsesc potrivit să creadă că poliţia nu are altceva de făcut decât să săvârşească abuzuri şi să vâneze. Ba că se stă în boscheţi, ba că se stă după colţ, ba că eşti pândit când fumezi, speriat, doar sub geamul de la baie, sau când umbli ca un rebel cu masca sub bărbie.
În acest context, găsesc şi eu potrivit să vă prezint, pe vânate, câteva tipuri de apeluri 112.
Fiecare dintre aceste tipuri de apeluri 112 necesită deplasarea unei patrule de poliţie.
- Apelul de urgenţă. Huh, nu te aşteptai la asta, recunoaşte! Acesta este tipul de apel pentru care există Serviciul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112. Ştii cum spune neclintitul distins domn Arafat, „Urgenţa este pentru urgenţe!”.
- Apelul la care ştii dinainte că nu se confirmă. Un om îşi pune la fiert nişte vin. Fie pentru că îi place să rişte, fie pentru că nu prea-l duce capul, lasă vinul pe foc şi se duce să ia pâine. Are apartamentul dotat cu alarmă pentru scurgeri de gaze şi, din fericire, are şi blocul dotat cu chioşc la intrarea în scară, astfel că nu durează mult până să se întoarcă. Vinul, însă, o arde cu spume şi dă în foc, focul se stinge, gazele rămân, plus emanaţiile alcoolice ale dragului vin, evident, rezultatul nu poate fi decât unul singur: alarma se declanşează.
Vecinii aud şi se panichează, sună alarmaţi la 112. Gazul se opreşte prin senzorul alarmei. Pompierii şi poliţia sunt pe drum, nino-nino, astea. Omul respectiv se-ntoarce, constată păţania, aeriseşte, este informat de vecini că s-a sunat la urgenţe şi sună şi el la 112 pentru a anula intervenţia.
Dar stai aşa, că nu-i aşa. E normal să nu fie aşa simplu. Operatorul 112 a crezut apelantul nr. 2, în apartamentul căruia s-a declanşat alarma, pe cuvânt de onoare. Nu l-a sfătuit să roage apelantul primului apel să revină pentru anulare. Aşa că nu s-a întâmplat asta. Evident că pompierii nu au încredere aşa în oricine şi-au zis că ei merg oricum. Pentru că merg pompierii, trebuie să meargă şi poliţia că nu e loc de stat deoparte.
Aşa te deplasezi la un apel 112 la care ştii dinainte că nu se vor confirma cele sesizate. Trebuie să ne asigurăm că lucrurile sunt în regulă, că nu s-a comis vreo infracţiune, că nu miroase urât şi tot aşa.
- Apelul de revelion. Scuze, apelurile de revelion. Sau de sărbătorile mari, şi-avem destule, să fim serioşi. Astea sunt apelurile alea la care răspunde operatorul şi este stupefiat că apelantul reclamă muzică tare la vecini, când cartierul răsună cu totul de petrecăreţi fantastici. Pe bune? Au muzica tare, tare? Fix acum, când toată lumea doarme!? Nuuu vă cred, haideţi că alergăm într-acolo. Acum, cu pandemia, sunt şi ei mai prudenţi, petrecăreţii. Dar da, există oameni care aşteaptă ora aia 12 noaptea nu pentru a trece într-un nou an fericit şi pentru a ciocni un păhărel, ci pentru a turna vecinii care fac asta.
- Apelul serios. Sună într-o seară de iulie o doamnă cu spirit civic la 112. Zice că s-a întâmplat ceva foarte grav. Un om este întins pe trotuar, lângă gard. Pare că doarme, Doamne fereşte să nu fi păţit ceva. Ştiu că e previzibilă asta, c’est la vie. Ajunge poliţia la faţa locului. Ajunge şi ambulanţa şi se constată, desigur, că am deranjat omul de la somnul care-l mai trezeşte din beţia zilnică. Pentru că, bineînţeles, exagerase un pic şi începuse să-i patineze ambreiajul. Tot în categoria asta intră şi apelurile cu maşinile pierdute prin parcări mari. Omul nu mai ştie unde a parcat, dar este sigur că ştie unde a parcat. Sună la 112, panicat nevoie mare, şi. pe un ton deosebit de serios şi alarmant, reclamă furtul autoturismului. Merge poliţia acolo şi împreună vor descoperi fericiţi locul în care parcase de fapt.
- Apelul de dimineaţă. Scandal în trafic. Apelantul spune că se ceartă cu un alt şofer. Cică acest alt şofer a semnalizat dreapta şi a făcut stânga şi, uite aşa, apelantul era cât pe ce să intre în el. Toate astea într-o conjunctură în care el nu reuşise încă să-şi bea cafeaua şi e virală treaba că nu se poate aşa ceva. Nu fără cafea. Fără orice, dar nu fără cafea. Ajunge poliţia la faţa locului şi constată că apelantul crede că dacă el a sunat la 112, e imun. Nu poate fi sancţionat, chiar dacă participă la un scandal pe care l-a întreţinut vădit şi pe care îl putea evita, dacă apuca să-şi bea cafeaua. Aşadar, dacă tu ai sunat la 112 pentru a sesiza o situaţie în care eşti implicat, nu înseamnă că nu poţi fi sancţionat.
- Apelul de seară. Tineri gălăgioşi la scară. Ajunge poliţia la faţa locului şi constată că la scara respectivă stau de vorbă 4 puşti, călare pe-o sticlă de cola. Evident că toţi haterii care zic că poliţia face numai abuzuri, n-au cum să aibă ochi sau urechi şi pentru astfel de situaţii. Nu sancţionează nimeni băieţi care-şi văd de treabă, doar pentru că n-are cineva linişte de prezenţa lor într-un anumit loc. Eventual sunt dirijaţi mai agadea, să fie toată lumea fericită. Decenţă!
- Apelul bocancilor. Ăsta le cuprinde pe toate alea când eşti dirijat la situaţii de urgenţă în care vecinul de deasupra produce zgomote prin aceea că face duş, al dreq, vorbeşte prea tare într-un schimb de argumente cu copilul lui adolescent care s-a întors acasă prea târziu, are televizorul pe acelaşi post de mai mult de 4 ore, are un motan care sare şi cântă miau-miau de foame, astea, merge în bocanci prin casă, pur şi simplu există, respiră, nu mai zic dacă râde la un show de stand up pe youtube pentru că e pandemie şi nu vrea să rişte să meargă direct la spectacol. ETC. ETC. ETC.
Chiar dacă unele apeluri sunt confuze, nasoale, inutile, utile doar în aparenţă, aberante, cum or fi, nu e vorba că ne plângem, ci doar că şi asta tot treabă se cheamă. Şi noi ne facem treaba pentru care lumea se laudă că ne plăteşte.
PUBLICITATE
