Este haos în spaţiul public raportat la situaţia de la Secţia 10 Poliţie din cadrul Direcţiei Generale de Poliţia a Municipiului Bucureşti.
O doamnă jurnalist a refuzat să-şi decline identitatea când i s-a solicitat legitimarea. Ce a urmat? Circ. Un balamuc cauzat de un cumul de factori destul de bine piperat şi divers.
Când vine vorba despre o legitimare, în realitate, discuţia chiar nu are de ce să fie prea lungă.
Din păcate, la noi se poate să fie şi mult prea lungă. Am urmărit discuţiile pe această temă de pe platforma de socializare Facebook, am încercat să port discuţii civilizate în care să aduc argumente concrete pentru care legitimarea se onorează şi, astfel, se evită circul.
Evident că am fost acuzat de părtinire, că noi poliţiştii suntem sclavi politici şi ne apărăm între noi şi bla bla.
Aşa cum menţiona apăsat şi Marian Godină în articolul de pe blogul său referitor la subiect, o spun şi eu: nu iau niciodată apărarea a prost unui poliţist care acţionează în afara sau împotriva legii ori care greşeşte flagrant.
Am văzut tot felul de explicaţii dubioase cu iz d-ăla de corectitudine democratică, dar care, în esenţa, erau profund nedemocratice. Şi pe lângă lege. Nu ştiu dacă intenţionat. Aş vrea să cred că nu.
În ciuda faptului că ştiu sigur că mulţi vor citi aceste rânduri pe diagonală şi vor scuipa, în gând sau pe bune,
- pentru că ştiu ei mai bine,
- pentru că persoana abuzată e de bună credinţă,
- pentru că legitimare egal abuz,
- pentru că huoooooooo, aparat represiv, nu lasă jurnalistul să filmeze (deşi legitimarea nu presupune întreruperea activităţii decât pentru cel mult 30 de secunde cât îţi ia să scoţi cartea de identitate sau paşaportul din portofel ori să rosteşti numele, prenumele, data naşterii, precum şi alte date care să conducă la identificare şi să nu pleci din zonă până nu ţi se confirmă că identificarea s-a produs- legitimaţia de serviciu nu poate servi drept document de identitate în activitatea de legitimare întreprinsă de autorităţile abilitate),
- pentru că huooo au ridicat-o că protestează/că filmează (deşi în mod evident s-a procedat la conducerea la sediu în urma refuzului de legitimare, deci în vederea identificării)
- pentru că jurnaliştii sunt într-un balon care îi imunizează în faţa legitimării,
- pentru că s-a împins,
- pentru că nu a legitimat cum trebuie,
- pentru că huooo din nou,
voi dezvălui totuşi un secret despre legitimare care, sper eu, citit atent fiind, va lumina un beculeţ acolo şi celui mai convins cetăţean de dreptatea pe care o are vizavi de situaţia pseudoabuzivă din video.
În general, se procedează la legitimarea unei persoane din multe motive, printre care:
- pentru că a săvârşit o faptă ilegală (contravenţie sau infracţiune),
- pentru că sunt indicii/suspiciuni că ar pregăti săvârşirea în viitorul apropiat a unei fapte ilegale (contravenţie sau infracţiune),
- pentru că se află într-o zonă unde s-a săvârşit o faptă ilegală a cărei făptuitor nu se cunoaşte (se subînţelege că, în funcţie de gravitatea faptei, poate fi relevantă şi calitatea de martor a legitimatului),
- pentru că semnalmentele se aseamănă cu cele aduse în atenţia poliţiştilor în vederea identificării unui autor de infracţiune/contravenţie
În fapt, prin natura definiţiei procedurii de legitimare de către autorităţi a unei persoane pe stradă, un procent covârşitor din motivele pentru care o persoană este legitimată este incident relativităţii.
De asemenea, tot prin natura definiţiei procedurii de legitimare, valabilă pe toată partea democratică a planetei, în majoritatea cazurilor, suspiciunile în baza cărora o persoană este legitimată nu se confirmă. Este normal să fie aşa, e logic! Şi eu am fost legitimat de multe ori pentru că purtam noaptea glugă de hanorac porc. Păream dubios. Nu s-a confirmat. Asta a fost tot. Am pierdut fix 1-2 minute cât a durat să mă noteze oamenii şi mi-am văzut de drum.
LEGITIMAREA NU ESTE SANCŢIUNE!
Acel secret despre legitimare pe care l-am promis este că în momentul în care un poliţist a demarat procedura de legitimare în ce te priveşte, nu există cale de întoarcere.
Ţi se pare ţie măsura legitimării abuzivă? Ţi se pare revoltător? Te simţi deranjat? Te deranjează că nu are cascheta? Ţi se pare că procedura este aplicată prost? Te deranjează că e poliţistul prea arogant? Ţi se pare nasol că vorbeşte la per tu? E normal! Gândim diferit, ştii doar!
Ok, pentru că tu eşti cunoscător de lege şi adept al principiilor statului de drept, ştii şi câte pârghii de a te plânge ai. Totodată, ştii foarte bine că aceste nemulţumiri nu te transformă într-un judecător, brusc, sau şef ierarhic al poliţistului.
În consecinţă, nu începi să urli şi să te zbaţi ca un peşte pe uscat atunci, pe moment, refuzând să te legitimezi. Pentru că tu cunoşti legea şi ştii că poliţiştii nu vor încheia procedura de legitimare decât în momentul în care tu eşti identificat. Mai ştii şi că rişti să fii amendat după identificare, pentru refuz de legitimare.
Te legitimezi în linişte şi pace şi-ţi vezi în continuare de drum.
Este ilogic să ai creier, să ştii legea, s-o arzi cu democraţia şi statul de drept şi să crezi că dacă refuzi să te legitimezi, urlând şi făcând circ, poliţistul va spune „Ok, scuze că am încercat.”. Nu se va întâmpla asta niciodată.
Toată tevatura asta părtinitor alarmistă de tip bot (deci din pură şi vădită nevoie de atenţie şi dorinţă de afirmare), nu face decât să adâncească profund superficial hăul dintre societate şi autorităţi. Un hău pe care destui reprezentanţi ai tălpilor autorităţilor depun eforturi de ani şi ani să-l mai astupe.
La fel şi revolta generată în rândul unor oameni care sunt convinşi că gândesc corect sau care detestă poliţia din oficiu (ori confundând-o iresponsabil cu jandarmeria), dar cărora li se pare că un jurnalist, dacă nu e de la vreo latrină, are dreptate 100%, orice-ar fi, şi ar trebui ocolit de către poliţişti în aplicarea prevederilor legale.
PUBLICITATE
