Poliţiştii de la judiciar au ajuns într-o situaţie aparte. E grav şi dubios ce se întâmplă. Şi-aşa-s puţini.
De ce sunt puţini?
Munca de investigaţii criminale a devenit o mare atracţie pentru poliţişti. Este super ofertantă această linie de muncă. Atractivă, așa. Printre cele mai mici venituri din sistem, printre cele mai complicate valori de stres.
Munţi de dosare vechi şi noi, oameni la cozi, numeroşi, ca la proteste.
Dar şi oamenii au doleanţe diferite.
Unul e dornic să afle ce se mai întâmplă oare în dosarul lui în vârstă de – nici mai mult nici mai puţin – 3 (trei) zile. Altul vrea să ştie ce se mai întâmplă oare în dosarul lui în vârstă de 2 ani. Alţii vor să vorbească cu poliţiştii de la judiciar de dragul socializării. Şi, bineînţeles, nu-i putem omite pe cei care-şi asmut avocaţii, care ar putea găsi vicii de procedură şi-n modul în care sunt capsate două hârtii dintr-un dosar.
Practic, poliţiştii de la judiciar ar putea foarte simplu să-şi schimbe natural, fără vreun raport, linia de muncă. Simplu, interacţionează minuţios cu toate părţile din dosarele pe care le au în lucru. La câte persoane ar fi, ar sta şi ei de vorbă întruna şi aia e. Asta-i tot. Meseria de stat de vorbă cu părțile din dosare.
Evident că asta nu e tot, pentru că se şi întâmplă lucruri noi.
Pe lângă oamenii normali care vin şi depun plângere atunci când li se întâmplă câte o nasoală, există şi oameni speciali, care sună la 112 pentru că şi-au pierdut telefonul.
Aceştia sunt ferm convinşi că poliţiştii sparg, nino nino, Bruce Willis, pac-pac şi localizare şi percheziţii prin case şi salturi şi hop telefonul, gata, a rezolvat-o judiciaristul, şi happy-end cu bonus nişte lacrimi şi promisiuni deşarte că nu se va mai întâmpla partea cu neatenţia.
Să nu uităm naibii despre stat peste program, dar stat, taică, mai rău şi mai apăsat ca statul degeaba de pe la poliţia locală. Salarii mai mici, însă. Asta ca să te doară mintea şi dacă n-ai.
Dar, hei, nu de mult a plouat cu ordonanţe şi s-au trezit poliţiştii de la judiciar că au de lecturat OUG 20/2020 care modifică Legea 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare.
Dar, din nou, hei, nu le priveşte doar activitatea, ci şi viaţa personală. Pentru că prevede acolo nişte limitări de te miri că n-au băgat şi program obligatoriu de masă, de somn, precum şi ceva teme pentru acasă.
Auzi, n-ai voie să faci nimic altceva cu viaţa ta, decât dac-o arzi didactic la nivelul învăţământului superior!
(4) Calitatea de organ de cercetare penală al poliției judiciare este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior.
Păi cum să nu te bagi pe judiciar, când oferta e atat de bună?
Ai ocazia unică să-ți scufunzi viața într-un stres bine condimentat de presiuni dinspre cetăţeni, colegi, pereţi, curenţi atmosferici şi superiori, atât ierarhici, cât și magistrali.
Stres așezat atent pe-un pat gros de dosare. Salariu de căcat, de-a dreptul. Spor neuropsihic mizerabil şi ofensator, realmente! Pot să spună ce-or spune toți specialiștii sindicali, nonsindicali sau cu atitudine general ciudoasă pe poliţiştii de la judiciar. Plus drepturi fundamentale limitate în mod grosolan.
Iar motivarea generală?
Kkt, voi aţi ales să fiţi poliţişti, ce aţi vrea? Să aveţi o viaţă normală cu drepturi fireşti şi conforme normelor atribuite unui trai decent pentru secolul în care ne ducem duhul? Ia de-aici spor neuropsihic de doo sute cinzej’ de lei şi treci la somn.
Unde mai pui că ai și șansa de a-ți face „prieteni” prin mediul infracțional, făcându-ți datoria. Ah, o datorie pe nişte coduri care ar putea părea în orice poveste că sunt făcute special pentru penali.
PUBLICITATE
